Casatoria - Paul Ferrini

„Mai întâi, căsătoria trebuie să înceapă în inimile ambilor parteneri. Toate relaţiile au un lucru în comun - unul doreşte bi­nele celeilalte persoane. Unul dintre cei doi este chiar de acord să renun­ţe la partener, dacă el sau ea şi-ar putea găsi fericirea în felul acesta.

 In ciuda credinţelor populare, căsătoria nu este o legătură care constrânge, ci una care lasă liber. Un partener îi doreşte celuilalt cea mai mare feri­cire, exact în acelaşi mod în care doreşte cea mai mare fericire pentru si­ne însuşi. Il iubeşte pe celălalt partener, aşa cum se iubeşte pe sine însuşi, cu o dragoste egală.

Intr-un parteneriat adevărat, nevoile partenerului sunt tot atât de importante ca ale tale însuţi. Cu nimic mai importante, cu nimic mai pu­ţin importante. Exact la fel de importante.

Căsătoria extinde asupra partenerului aceeaşi atitudine plină de grijă şi iubire pe care ţi-o acorzi ţie însuţi. Nu e vorba de un gest nou, ci de o extensie a unuia care-ţi este familiar.

Căsătoria nu este o promisiune pentru a fi împreună pentru eter­nitate, deoarece nimeni nu poate promite acest lucru. Este o promisiune de a fi prezent „acum". Este un jurământ care trebuie să fie reînnoit în fiecare moment, dacă e să aibă cât de cât un înţeles.

Adevărul este că poţi să fii căsătorit acum, iar în clipa următoare să nu mai fii. De aceea, căsătoria este un proces, o călătorie în care devii pe deplin prezent pentru tine însuţi şi pentru celălalt.

Toate cuplurile ar trebui să-şi amintească foarte des care le sunt ju­rămintele. A pierde din vedere jurămintele înseamnă a pângări căsătoria. Relaţiile de adulter nu sunt altceva decât rezultatul nefericit al lipsei de intimitate dintre parteneri. Ele nu reprezintă o problemă, ele sunt simp-toamele problemei.

 Când eşti cu adevărat dedicat partenerului tău, îţi este imposibil să-1 trădezi. Asta, deoarece a-ţi trăda partenerul este acelaşi lucru cu a te trăda pe tine însuţi. Pur şi simplu, nu poţi să faci aşa ceva.

Poţi simţi o atracţie faţă de o altă persoană, dar nu să ai dorinţa de a fi cu acea persoană. Nu-ţi imaginezi cum ar fi să te afli cu ea în pat.

Atunci când eşti căsătorit, nevoia unirii sexuale este o parte im­portantă a acestei legături sacre. Căsătoria trebuie să fie o îmbrăţişare a tuturor ceakrelor.

 Pasiunea sexuală este o parte din atracţia completă pe care o simţi faţă de cealaltă persoană. Ori de câte ori sexul se rupe din întreg, el de­vine o formă de atac. Mulţi oameni căsătoriţi se angajează într-o legătură sexuală în ca­re devotamentul lipseşte. Acesta este începutul unui proces de fragmen­tare, care adesea culminează prin infidelitate. Dar acest lucru nu se poate întâmpla, decât dacă, mai întâi, unul dintre parteneri desacralizează rela­ţia, angajând-o în legături sexuale lipsite de iubire şi de dăruire.

Când dragostea este reciprocă şi partenerii se dăruiesc unul altuia emoţional, sexualitatea este extraordinar de înălţătoare şi sacră. Nimic din afară nu poate ameninţa acea relaţie.

Dar atunci când comunicarea în cadrul relaţiei devine neglijentă şi se degradează, când nu se mai acordă timp pentru intimitate, relaţia devine o scoică în care unul dintre cei doi se ascunde. Energia şi devota­mentul dispar. Sexul devine un act de trădare fizică.

Comuniunea poate fi restaurată, dacă există voinţă şi încredere re­ciprocă. Atingerea unirii pe toate ceakrele se realizează numai prin dra­goste, energie şi atenţie.”

Paul Ferrini despre Casatorie, in cartea „Linistea Inimii”: