Cât curaj trebuie să zacă într-un bărbat? Cât umor? Câtă seriozitate?
Care este doza ideală de pasiune? Dar cea de inteligență? Și..câtă putere are de fapt un bărbat? Unde stă ea, puterea? În brațe? În picioare? În creier? În ceva ce spune sau în ceva ce nu spune?
Am trăit o vreme (și acum poate ai să râzi) în care bărbatul prin excelență, cel mai pur bărbat din lumea asta, mi-a părut a fi Forrest Gump. Încă port un respect imens acelui personaj. Pentru modul lui simplu de a vedea și a spune lucrurile. Pentru capacitatea lui neșlefuită de a iubi o femeie. Pentru simțul lui nativ al dreptății și al prieteniei. Pentru toate astea, Forrest Gump mi-a părut o vreme bună din viață bărbatul cel mai pur din lumea asta.
Acum știu prea bine că bărbatul cu adevărat bărbat va fi întotdeauna cel pe care îl iubești.
Atunci când ești realmente îndrăgostită, simți probabil cel mai intens noțiunea de ”bărbat”. O resimți pe undeva la nivel ancestral. Te uiți în ochii celuilalt și îți vine să-i spui cu forța tuturor femeilor din care te tragi ”tu ești bărbat – eu sunt femeie”, cu toți fiorii pe care îi poate produce un astfel de moment. Bun, bun, ”tu ești bărbat – eu sunt femeie”. Dar ce înseamnă asta? Ce ne face să resimțim atât de ”bărbat” un bărbat și nu la fel de ”bărbat” un altul?
Să fie puterea lui? Potențialul pe care îl are? Inteligența pe care o manifestă? Hmm
-Puterea – Protecția -
Puterea unui bărbat, Emma, îmi pare din ce în ce mai mult a zace în nivelul de protecție pe care îl resimți în preajma lui. Un bărbat te protejează. Și nu, nu cred că trebuie să știe vreo formă de arte marțiale pentru asta. Cred însă că e de ajuns să fii cu el noaptea pe o străduță întunecată și să fii liniștită. Să fii în dreapta lui în mașină și să fii liniștită. Să îi simți mâinile protectoare peste tine noaptea. Să te trezești din când în când cu mâna lui prinsă de plapumă, acoperindu-te în timpul nopții, pentru că, din nou, ești ”cu spatele gol”. Un bărbat te protejează chiar și atunci când nu ai nevoie de asta. În special atunci când tu crezi că nu ai nevoie de asta. Frumusețea în protecția pe care un bărbat o oferă în zilele noastre zace tocmai în discreția cu care o face. Ea nu mai zace de mult timp în gesturi precum a sta cu pușca în fața ușii sau a aduce mâncare acasă. Ba mai mult, din ce în ce mai multe femei se simt ofensate de ideea de a avea nevoie de protecție din partea unui bărbat. Nu intrăm în dezbaterea asta acum. Cert e că formele de protecție au devenit din ce în ce mai discrete și mai finuțe. Prezente în continuare însă. Nu pentru că am avea nevoie. Poate că niciodată nu au avut nevoie cu adevărat femeile să fie protejate. Ci pentru că e înduioșător. Pentru că e o afirmație fără cuvinte. Pentru că e înduioșător să descoperi protecția în cele mai mici dintre gesturi.
-Alintul -
Un bărbat cu adevărat bărbat, Emma, te face să te simți ca o fetiță mică și răsfățată dar și ca o femeie puternică și frumoasă în același timp. Propoziția asta sună a clișeu numai pentru cei care nu au experimentat-o încă. Crede-mă, ești fetiță mică de fiecare dată când te privește cu îngăduință și cu drag atunci când te alinți, atunci când te plângi, atunci când ești mofturoasă și el răspunde cu drag și cu răbdare mofturilor tale. Ești fetiță mică atunci când bărbatul de lângă tine tresare când te împiedici și e constant pe jumătate în poziție de a te prinde înainte ca tu să te împiedici până la capăt. Ești fetiță mică atunci când scoți la suprafață toată grija matură pe care o poate purta un bărbat. Felul în care pare să fie mereu în poziție de start în preajma ta, gata să te prindă dacă te rostogolești. Felul în care te întreabă adesea fără răutate sau ironie dacă ți-ai amintit aia și aia și aia și dacă ai făcut aia și aia și aia. Cu drag și îngăduință matură la adresa zăpăcelii tale și a firii uituce.
-Pasiunea-
Ești femeie în toate momentele în care ai nevoie ca un bărbat să facă dragoste cu tine ca nimeni altcineva. Atunci când ai nevoie să știe prea bine când ai nevoie să facă dragoste cu tine și când ai nevoie să facă sex cu tine. Să înțeleagă că aceleași brațe puternice care te pot apăra se pot și juca cu tine. Te pot învârti. Te pot răsuci. Și nu. Nu te pot niciodată lovi. Aici intervine liniștea și sentimentul de protecție. Cred că am uitat să fim femei în brațele unui bărbat. Hmm. Cred că suntem atât de independente, atât de frumoase și atât de puternice încât literalmente nu mai știm să fim simple femei în brațele unor simpli bărbați.
-Brațele-
Cred că brațele unui bărbat sunt locul în care îți poți permite să fii incredibil de vulnerabilă. Locul în care nu ai nevoie de haine, de pantofii tăi dragi, de miile de deadlineuri pe care ești capabilă să le gestionezi sau de idei salvatoare de un fel sau altul. Cred că brațele unui bărbat ar trebui să poată să scoată esența de femeie din tine. Să vrei să fii protejată și îngrijită chiar dacă nu ai nevoie de asta. Să te facă să vrei să aberezi liber pe orice temă pe care o găsești interesantă. Brațele unui bărbat ar trebui să te facă să îi povestești cu lejeritate și încredere deplină lucruri pe care nimeni pe lumea asta nu le mai cunoaște despre tine.
Acum că mă gândesc, Emma, încep să cred tot mai mult că brațele unui bărbat, ale bărbatului de care ai nevoie, sunt un loc magic în care poți trece liniștită prin întreaga paletă de emoții umane. Râs, plâns, chicotit, îngrijorare, teamă, bucurie, furie, fericire, îndoială, pasiune consumatoare, liniște deplină.
Da. Cred cu tărie acum că trebuie să te poți uita la brațele bărbatului de lângă tine, sau ale unui bărbat pe care l-ai iubit cândva și să poți exclama: ”Uite! Paleta mea întreagă de emoții! Pfai! Acolo râd, acolo plâng, acolo sper, acolo uit, acolo fac dragoste, acolo citesc!” Să te poți uita la brațele lui așa cum te uiți la locșorul tău preferat de citit, la fotoliul în care ai citit ani de-a rândul cele mai frumoase, cele mai intense cărți din viața ta. Așa cum te uiți la o rochie pe care ai purtat-o atâția amar de ani în atâtea momente importante pentru că pur și simplu nu te-ai putut desprinde de ea și de zâmbetul instant pe care îl pune pe fața ta. Pentru că de fiecare dată când o vezi o prinzi inevitabil cu ambele mâini și îți adâncești fața în ea inspirând puternic mirosul și odată cu el zecile de amintiri intense. Mda. Cam așa stau lucrurile și cu brațele unui bărbat.
-Creierul-
Creierul unui bărbat.. Ah, acolo e cel mai simplu.
Dacă nu îți vine măcar din când în când să vrei să îi îmbrățișezi literalmente fizic creierul pentru câte o idee, o replică, o secvență incredibil de faină, atunci n-are niciun rost.
-Hotărârea-
Un bărbat e hotărât, Emma. Iar un bărbat îndrăgostit e cea mai hotărâtă fiiință de pe planteta asta. Dacă nu e hotărât în felul în care îți vorbește, în felul în care te atinge, în lucrurile pe care și le dorește cu tine, de la tine, cu el, de la el, de la întreaga lui viață atunci fie nu este complet îndrăgostit fie nu este (încă) complet bărbat. Dar atunci când un bărbat care te iubește te ia în brațe, nu există hotărâre mai definitivă în tot Universul ăsta al nostru. Nimic mai simplu. O îmbrățișare hotărâtă e tot ce ai nevoie ca să știi că am dreptate. (iar Univers am ales conștient să scriu întotdeauna cu literă mare din respect pentru milioanele de ani de existență și de experiență).
-Mirosul-
Voi încheia acum cu partea mea favorită. Mirosul.
Îmi vine în minte un citat din Henry Miller – ”mirosea a vanilie, a sex și a păcat”.
Cu adevărat important, aici, Emma, cred că este descoperirea mirosului lui pur. Mirosului lui de bărbat. Abilitatea de a da deoparte parfumul, gelul de duș, deodorantul și orice fel de alte loțiuni sau mirosuri care s-ar fi putut ascunde în timp în pielea bărbatului de lângă tine și a găsi mirosul lui. Esența lui de om, de bărbat. Iar pentru asta avem nevoie de ceea ce mie una îmi pare unul dintre cele mai intime și mai liniștitoare gesturi dintre toate câte există – acela de a crea o conexiune între vârful nasului femeii și baza gâtului bărbatului. Să înveți, ca femeie, să îți vâri nasul la baza părului lui îmi pare absolut esențial. Să-ți treci mâna stângă prin părul lui, în spate, de la bază în sus, să-i răscolești fiecare fir de păr ce părea să doarmă liniștit și apoi, odată ce fiecare fir zbiară revoltat în direcții diferite, să îți cufunzi nasul în gâtul lui, în spate de tot, acolo unde se termină părul și începe spatele. Cumva, trăiesc cu convingerea că acolo se întâlnește bărbatul cu copilul. Cumva, cred că de acolo izvorăște întregul lui miros ca om. Că acolo începe și se sfârșește orice poveste. Acolo unde începe bărbatul și se sfârșește copilul. Sau invers. Odată vârât nasul acolo, odată trecută mâna prin păr încep să cred că ADN-ul tău începe să înregistreze cu adevărat prezența acestui bărbat în fibrele tale. Începe să îi înregistreze și să-i recunoască mirosul. Începe să fie.. ”bărbat”. Tu femeie. El bărbat. Nimic mai simplu. De când lumea.
Mda. Mă tot întreb de-o vreme, Emma, ce înseamnă să fii ”bărbat”.
Poate că nimic din tot ce am înșirat eu mai sus.
Poate că TOT ce am înșirat eu mai sus și încă CEVA.
Poate că nici nu contează prea mult.
Poate că tot ce contează de fapt este să te facă să vrei să îți plasezi palmele pe pieptul lui, ochii ațintiți într-ai lui și să îi spui zâmbind ”tu ești bărbat – eu sunt femeie”.
Sursa articol : http://dragaemma.ro/in-bratele-unui-barbat-si-alte-idei-despre-notiunea-de-barbat/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu