E plina lumea hoolywoodiana de comedii romantice cu povesti care se termina prin casatorie.
E plina lumea obisnuita de oameni care nu inteleg de ce visul iubirii nu dureaza asa cum s-au iluzionat.
Si e plina lumea de oameni care, din prea multa confuzie, decid sa puna lacatul la inima cu tablita Acces interzis.
Astfel, nu e greu sa constati ca suntem indoctrinati cu povestile de iubire cu happyend si cu multa frica de bad-end. Nimeni nu ne arata ce se intampla de fapt dupa ce cei doi ajung impreuna sau dupa casatorie. Parca totul se invarte in jurul a ce se intampla pana cand in sfarsit cei doi recunosc ca se iubesc. Numim asta “romantism”.
Apoi, teoretic drama se apropie de final, are loc recunoasterea relatiei, desi mai degraba abia incepe. Numim asta casatorie. Apar copiii, incepem sa fim nostalgici dupa vremurile in care hormonii si emotiile ne controlau, nu mai e nimic interesant in telenovela, ne resemnam. Numim asta The end.
Problema cu romantismul asta e ca, in loc sa te pregateasca pentru ce urmeaza, te afunda si mai mult in lumea iluziilor. Astfel, doi oameni se trezesc ca au o relatie de care habar nu au ce presupune de fapt..si atunci fac si ei ce vad ca face toata lumea: sex, casatorie, copii, familie, amantlac, divort eventual, etc.
Am exagerat putin (sau nu) in speranta ca iti vei chestiona mai mult actiunile in materie de relatii.
Bineinteles, asta nu inseamna ca de fapt povestile de iubire au bad-end, ci mai degraba ca suntem mai preocupati sa transformam o relatie intr-un rezultat decat sa ne bucuram de ceea ce ne aduce, chiar daca nu intotdeauna ceea ce aduce este ceva foarte placut.
Mintea umana e foarte preocupata (sau mai binezis programata) sa planifice viitorul relational si sa caute garantii fara sa se intrebe de adevarate motive pentru care face asta, in timp ce iubirea e de fapt singurul lucru din lumea asta pe care nu il putem programa. Sic!
O relatie adevarata nu incepe cand ne curtam, cand ne indragostim sau cand facem sex pentru prima data, nici macar cand decidem sa ne afisam cu persoana respectiva de mana. O relatie incepe cu adevarat dupa ce petrecem suficient timp impreuna, cu un grad marit de prezenta, astfel incat sa intelegem ce ne uneste de fapt.
O relatie adevarata e relatia care te modeleaza, te slefuieste, te provoaca in continuu sa cresti, te hraneste, te inalta, care te face mai bun, mai uman si mai spiritual in acelasi timp.Putem petrece 10-20 ani impreuna si sa nu fim prezenti unul cu celalalt. In zilele noastre, observ din ce in ce mai des cupluri care prefera sa stea cu ochii in telefoane decat unul in ochii celuilalt. Deci e mai putin despre cat timp petreci cu cel drag, ci despre cat de prezent esti in relatie.
Bineinteles, timpul difera pentru fiecare…unii au nevoie de mai mult, iar altii de mai putin timp sa inteleaga. Din pacate nu e intotdeauna simultan…unul din cei doi a inteles, in timp ce celalalt nu.
As spune ca o relatie adevarata de cuplu incepe dupa ce dispare indragostirea, dupa ce cad mastile sau proiectiile facute asupra celuilalt si asupra relatiei. Pana atunci nu e cu adevarat o relatie si atunci…de ce facem atata drama? Pentru ca ne plac telenovelele si povestile siropoase mai mult decat starea de fericire, pentru ca mintea cauta mereu obiect de lucru.
Dar daca o relatie nu e cu adevarat relatie pana cand nu se trece la momentul adevarului, atunci cum am putea sa-i dam totusi o sansa sa devina una?
Cum ar fi ca, in loc sa fugi si sa cauti o relatie noua, sa te expui asa cum esti in fata partenerului si sa-i permiti sa te vada, fara proiectii si fara incercari de auto-decor?
Dar preferam sa ne punem masti si sa ne autodecoram ca sa fim acceptati. Iar daca cumva mastile cad (in cele din urma tot vor cadea), in loc sa ne recunoastem neputintele si temerile, ne indreptam rapid atentia inspre altcineva care ar putea „sa puna botul” la imagine de sine pe care incercam sa o afisam.
Numim aceasta pozitia strutului cu capul in nisip.
Ne autodecoram atunci cand nu acceptam realitatea cu privire la noi insine, cand o deformam in asa fel incat sa iesim mereu bine din toata povestea. Si, Doamne de cate ori nu facem asta, inconstient.
Daca te arati asa cum esti si partenerul nu are ochi sa te vada, e clar ca nu mai e nimic de facut, dar macar asigura-te ca nu ai lasat nimic important despre tine ascuns in vreun cotlon de suflet. Pentru ca in primul rand o faci pentru tine, pentru propria-ti descoperire.
Dar daca totusi ti-e teama si refuzi sa-i faci cunostinta partenerului cu cine esti de fapt (in cazul in care nu s-a prins deja), atunci pregateste-te sa suporti consecintele in timp, cu tot cu drame si povesti complicate.
Asadar, o relatie adevarata incepe atunci cand ai deschis larg usa spre sufletul tau, nu doar fereastra. Fara perdele, fara masti, fara mistere, fara incercarea de a parea mai interesant decat esti. Iar daca ambii parteneri fac asta, atunci putem vorbi de o relatie.
Pana atunci…te poti indragosti, te poti minti la nesfarsit, te poti casatori, avea copii, poti chiar imbatrani langa acelasi om si sa nu stii…cine esti si langa cine ai petrecut atatia ani. O relatie incepe in momentul in care decizi sa fii sincer cu tine si loial tie insuti!
Mult succes la onestitate!
Cu drag,
Adela Haru
Sursa articol: http://lifeinbalance.ro/2015/03/24/cand-incepem-de-fapt-o-relatie-adevarata/?utm_source=Life+in+Balance+Newsletter&utm_campaign=123456d807-NWL_Cand_incepem_de_fapt_o_relatie_adevarata&utm_medium=email&utm_term=0_ce4ed9a5f0-123456d807-100739237
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu