Sursa articol : https://artafeminitatii.com/2017/09/11/cand-un-barbat-trezit-iubeste-o-femeie/
Pentru el, nu exista jumatati de masura. El stie ca este datoria lui
sacra sa adore femeia spre care sufletul il cheama si ca pasiunea si
dorinta lui pentru ea ii deschid inima. Doar cu inima complet deschisa
el este cu adevarat pregatit sa o primeasca. Doar cu inima complet
deschisa, ea se poate trezi si revela.
El se imbata de parfumul pe care ea il raspandeste, daruindu-i
feminitatea ei, lasandu-se purtat i n sfere necunoscute pana atunci de
iubire, de dor, de aspiratie ardenta pentru o uniune completa.
Amintirea ei, imaginea zambetului ei seducator curge prin el ca o
seva datatoare de viata. Atunci, iubirea explodeaza in particule
infinite in tot ceea ce atinge, curge prin sarutul si imbratisarea lui,
se revarsa in jocul lui cu ea si cu viata insasi. Este inceputul real
al devenirii lui ca barbat.
Iubind-o, realizeaza ca misterul ei este de nepatruns pentru minte si
renuntand sa mai incerce sa o inteleaga, incepe in sfarsit sa se
inteleaga pe el insusi, asa cum este facut, sa isi cunoasca puterea,
unicitatea, sa se apropie de esenta. Cu cat iubirea si pasiunea dintre
ei devine mai intensa, cu ata mai mult el se intoarce catre interior,
este purtat prin labirint, spre a-si descoperi centrul.
Iar
centrarea lui, ancorarea lui in iubire si in ceea ce este de nepatruns,
devotiunea lui stabila si ferma ii deschid femeii iubite de el portile
si ii ofera aripile necesare pentru ca zborul sa inceapa.
Desfacandu-si aripile, petelalele de
floare si inima strabatuta de misterul iubirii ce o inalta, ea capata
increderea de a se dezvalui ca o Zeita a Iubirii, asa cum este. Se
descopera pe sine, in oglinda ochilor lui luminosi, mai frumoasa si mai
puternica decat a crezut vreodata ca poate fi si se minuneaza de
miracolul ce exista in ea. Fiinta ei raspandeste ceresc parfum si parca
naste universuri, daca vrea.
Nu mai este vorba de frumusetea de
suprafata, a formei, ci de Frumusetea dintai, ce danseaza acum libera
prin ea. Nu mai este nevoie de puterea superficiala, a masculinizarii
fortate, de puterea rigida a nenumaratelor scuturi pe care si le
ridicase plecand la lupta, crezand ca doar luptand se va apara, caci ea
descopera ca are de partea ei Forta Vietii, a creatiei, a tuturor
stelelor si a planetelor, a Mamei Pamant si o putere infinita de a
hrani, de a naste si de a crea. Devine miraculoasa. Magica. Fericita.
Si abia atunci, ea ii ofera totul lui, caci abia acum ii este permis
sa ofere, acum, cand el, iubind-o si iubind-o si iubind-o, i-a oferit
accesul la propria comoara interioara. Poarta este in ea, dar cheia este
la el.
Iar ea ii ofera, celui care stie iubi, la nesfarsire, comoara dupa comoara.
Cine stie, tace.
Alina Dospinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu