Când un bărbat și o femeie devin unu, acel ”unu” esti TU (Rumi)

miercuri, 16 decembrie 2015

Dialogul IMAGO

couples talking
Dialogul Imago este un proces de conectare între parteneri care urmărește o comunicare sănătoasă în cadrul relației. Se centrează foarte mult pe ascultare și înțelegere. Un partener este emițător, iar celălalt receptor. Emițătorul este cel care solicită sau inițiază dialogul. Elementele majore ale dialogului sunt oglindirea, validarea, empatia. Aceste trei caracteristici facilitează construirea unui dialog în care îl ascultăm pe celălalt fără a-l judeca și-i acceptăm punctele de vedere ca și cum ar fi la fel de valide ca ale noastre. Potrivit cercetărilor, un astfel de dialog între parteneri este o manieră extrem de eficientă pentru a porni în călătoria unei conectări afective care să ducă la vindecarea rănilor noastre emoționale.

Pentru a fi corect practicat, acest dialog presupune respectarea următorilor pași:

1. Programarea – emițătorul
Este important să verifici disponibilitatea partenerului tău atunci când dorești să porți un dialog cu el pe un anumit subiect. Prin urmare, înainte de a începe să-i vorbești despre ce simți, întrebă-l dacă este un moment potrivit pentru el și dacă este disponibil să purtați acest dialog.

2. Conectarea non-verbală
Dacă răspunsul său este ”da”, așezați-vă față în față, uitați-vă timp de câteva secunde unul în ochii celuilalt, sincronizați-vă respirația.

3. Începerea dialogului – emițătorul
Este important ca limbajul folosit să fie unul pozitiv, plin de respect și bunăvoință și să fie centrat doar pe propriile sentimente. Astfel, dialogul va începe cu eu simt, mă simt/m-am simțit, eu îmi doresc etc.

4. Oglindirea – receptorul
Ca formă de răspuns, receptorul va oglindi mesajul primit de la emițător parafrazând ceea ce a înțeles în enunțuri de genul Permite-mi să văd dacă am înțeles. Îmi spui că… Am înțeles bine? ar mai fi ceva legat de acest subiect?
Oglindirea ne ajută să ascultăm și să înțelegem mai bine ceea ce vrea persoana dragă să ne comunice, reușind să evităm astfel, capcanele minții noastre care are convingerea că poate anticipa cu acuratețe reacțiile și răspunsurile celorlalți.
După ce emițătorul confirmă dacă receptorul a înțeles și după ce termină cu orice adăugare simte el că ar mai fi bine-venită, se trece la pasul următor.

5. Sumarizarea – receptor
Receptorul va sumariza întreaga împărtășire a emițătorului .

6. Validarea – receptor
După sumarizare, receptorul își arată înțelegerea, exprimând-o astfel: ”Ceea ce spui are sens acum pentru mine”

7. Empatia – receptor
Receptor se pune oarecum în locul emițătorului și își arată empatia astfel: ”Îmi imaginez că ai putea simți… Așa te simți? Mai ai și alte sentimente?”

8. Încheierea
Cei doi parteneri își mulțumesc reciproc, unul (receptorul) pentru că i s-a împărtășit, celălalt (emițătorul) pentru că a fost ascultat.
După dialog este important ca cei doi să își ofere o îmbrățișare, fiind conectați cu întregul corp timp de un minut.
couple hug 

Sursa articol http://jurnaldecuplu.com/2015/12/15/dialogul-imago/

luni, 14 decembrie 2015

Ce apreciaza un barbat la femeia constienta

12 lucruri pe care un barbat le apreciaza la femeia constienta

1. Rabdare in procesul de crestere personala.
Am incredere in femeia care stie ca procesul de crestere personala este fara sfarsit si cere timp. Sunt inspirat de felul in care femeia constienta are rabdare si incredere ca va continua sa devina cea mai buna varianta a sa. Observ aici multa compasiune fata de sine.
Compasiunea pentru propria sa evolutie imi arata faptul ca o femeie constienta, chiar daca ma va tine in priza cu focul propriului sau proces de crestere, va avea rabdare si cu partea din mine care inca se lupta in procesul schimbarii, la fel cum face si ea.

2. Este mai mult decat un corp fizic.
Femeia este mai mult decat corpul sau care uneori poate fi transformat in obiect, daca ea permite asta. Pentru a relationa pe deplin cu femeia constienta, e nevoie ca un barbat sa o intalneasca pe toate nivelele ei – inteligenta, creativitate, emotional, sexual si spiritual. Pentru o asemenea femeie, a radia este o expresie a propriei fiinte.

3. Se focalizeaza pe starea de bine
Exista o vibratie, un fel de a radia si de a fi vie pe care o vad in femeia care are grija de sine insasi. Desi stie ca va fi intotdeauna mai mult decat corpul sau, femeia constienta realizeaza in acelasi timp ca starea de bine a corpului sau este esentiala pentru a-si atinge potentialul in viata.
Femeia constienta are grija de ea insasi. Mananca mancare sanatoasa, doarme suficient si face exercitii in mod consistent. Acest lucru mi se pare foarte atractiv. Iubesc femeile care se simt bine prin contacul cu viata, natura si printr-o companie placuta.

4. Imbratiseaza frumusetea.
In preajma unei femei care stie sa imbratiseze frumusetea, inclusiv frumusetea proprie, un barbat nu poate decat sa-si lase jos armura.
Femeia care imbratiseaza frumusetea merge in lume cu usurinta, bucurie si recunostinta pentru aceasta planeta pe care traim. Se opreste adesea sa miroasa florile, sa se rasfete in lumina soarelui sau sa admire privelistea din jur. Este o imagine absolut incantatoare pentru inima unui barbat. Imi imaginez culorile, mirosurile si texturile lumii fiind mai vibrante prin simturile unei astfel de femei.
A face o plimbare cu ea poate fi ca o calatorie in detaliile lumii din jurul meu. Cand sunt cu o astfel de femeie, nu pot decat sa ma simt asa cum ma vede ea si asa cum ii vede pe toti cei din jurul ei: frumosi.

5. Ii pasa de ceilalti si de Mama Pamant.
Ma simt inspirat de femeile care vad frumusetea lumii fara a fi naive. Aceste femei sunt constiente de problemele cu care se confrunta planeta; le pasa de aceste probleme intr-un mod care le determina alegerile de viata. Aceste femei lasa o amprenta asupra planetei si isi fac partea lor de treaba, traind intr-un mod responsabil.
Ii ajuta pe ceilalti atunci cand acestia au nevoie si au o mare capacitate de a darui.
Femeia constienta stie ca planeta noastra are nevoie disperata de noi toti pentru a ne ridica la un nou nivel de a trai impreuna si viata ei oglindeste asta.
Ea nu doar isi vorbeste discursul ci il si poarta cu ea peste tot in lume iar asta imi lumineaza ziua.

6. Este matura emotional.
Emotiile apar, se schimba si se misca prin noi, ca norii pe cer.
Imi place sa fiu in preajma unei femei deschise, insa neatasate de aceste schimbari de dispozitie. O femeie constienta isi poate simti si exprima intensitatea furiei, adancimile durerii si lejeritatea bucuriei si sa stea cu aceste emotii stiind ca toate vor trece – si ca lucrurile nu sunt permanente.
Totul este binevenit, lumea este minunata si in acelasi timp este complet intoarsa pe dos si plina de nedreptate. Femeia constienta poate fi extrem de furioasa atunci cand e nevoie, poate suferi profund din cauza nedreptatii existente pe planeta si in acelasi timp poate simti o bucurie si o binecuvantare absolute. Nimic nu este reprimat.

7. Traieste cu integritate si nu se plafoneaza.
Cred ca cea mai mare contributie la evolutia barbatilor de pe planeta este o femeie radianta, care nu se multumeste cu un barbat care nu o poate intalni complet.
O femeie care traieste cu integritate si isi aliniaza in mod consistent gandurile si actiunile sale este o forta puternica. Acest lucru ma inspira sa cresc pentru ca imi doresc astfel de femei in viata mea!
Femeia constienta care isi traieste adevarul cu autenticitate, fara sa-si ceara scuze pentru asta, este cea care transforma lumea in fiecare zi.

8. Ramane cu inima deschisa chiar si atunci cand doare.
Uneori lucrurile nu merg asa cum ar trebui. Cu totii facem alegeri gresite, iar uneori sfarsim cu inima franta. In aceste momente, cel mai usor este sa jucam rolul victimei si sa ne inchidem inimile, aparandu-ne de durere.
Sunt inspirat in mod consecvent de femeia care ramane deschisa chiar si atunci cand doare, chiar si atunci cand pare ca toata lumea se sfarseste. Transformarea este adesea insotita de disconfort. Femeia constienta creste deschizandu-se in fata acestui disconfort, ba chiar inaintand spre el.

9. Stie sa primeasca.
Este un lucru minunat sa oferi admiratie unei femei care stie sa primeasca acest lucru elegant, fara disconfort, respingere si falsa modestie.
Femeia constienta valorizeaza munca grea pe care a depus-o in a se dezvolta si poate accepta lauda in cel mai firesc mod cu putinta.
Aceasta femeie recunoaste faptul ca observatorul va vedea in ea propria frumusete, reflectata in mod constient sau inconstient.
O femeie trezita stie ca pentru a imbratisa complet laudele primite, e nevoie sa intampine propria frumusete si frumusetea celorlalti in egala masura.

10. Iubeste barbatii.
Atunci cand sunt cu o femeie care simte o dragoste reala pentru mine ca barbat simt un respect profund pentru ce presupune asta. Aceasta femeie a facut munca necesara pentru a transcende ranile pe care le-a suportat din partea barbatilor.
Asta nu inseamna a ierta violenta, insa presupune a vedea ca multi barbati sunt la fel de raniti si a avea compasiune pentru acest aspect.
De asemenea, aceasta femeie iubeste barbatii si se bucura de compania lor. Foarte rar un barbat va putea sa o intalneasca complet – insa atunci cand se intampla, ea se va topi in feminitatea sa, aratandu-i acestuia deliciile cele mai profunde si devenind un canal pentru extaz.

11. Iubeste femeile in egala masura.
E ceva ce ma atinge profund atunci cand vad femei conectandu-se, iubindu-se si apreciindu-se una pe cealalta. Este multa frumusete in a vedea ca o femeie are la fel de multa dragoste pentru surorile sale precum are pentru barbati.
Atunci cand sunt in grup, femeile constiente sunt de neoprit in intensitatea impactului pe care il pot avea daca aleg sa se sprijine, sa se imputerniceasca si sa se inspire unele pe altele sa fie mai mult.

12. Intra de bunavoie in necunoscut.
Femeia constienta cauta necunoscutul: de la a fi aventuriera in jurul globului, la a trezi noi nivele de constientizare in interior, la a explora sentimente profunde pentru si cu ceilalti pana la explora sexualitatea.
Iubesc sa fiu cu o femeie care imbratiseaza necunoscutul. Cu o femeie care se misca inspre noi teritorii care se extind in fata ei. Pentru ca a sta intr-un loc, in ceea ce stim deja, inseamna stagnare iar femeia constienta nu stagneaza.
Asta inseamna crestere, evolutie iar femeia trezita este un participant dornic la aceasta forta universala.
Atunci cand suntem impreuna in acest dans al necunoscutului, magia este creata iar asta este aventura pentru care traiesc.
Multumesc, femei minunate, pentru ca aduceti in lume darurile voastre unice!

Sursa articol: https://www.damaideparte.ro/despre-relatiile-dintre-noi/12-lucruri-pe-care-un-barbat-le-apreciaza-la-femeia-constienta/

miercuri, 9 decembrie 2015

Cand crezi in barbatul din viata ta



Cand crezi in barbatul din viata ta… 
 
Cand crezi in barbatul din viata ta, celulele corpului tau fac ochi mari, danseaza, fac giumbuslucuri si apoi se imbratiseaza… apar fluturasi in stomac si idei marete, incepi sa gandesti “OUT of the box”… apare o stralucire pe chipul tau care se aseamana cu stralucirea pe care o ai atunci cand te priveste soarele si tu il lasi, fara sa te mai ascunzi in spatele ochelarilor.

Cand crezi in barbatul tau, te uiti in oglinda si fiecare pistrui, alunita sau rid capata sens, stii ca spune ceva despre tine, stii ca e acolo pentru tine si nu ca sa te faca mai putin… cand crezi in el, te uiti in oglinda si te vezi frumoasa chiar si ciufulita, iar fiecare carliont devine motivul pentru care el incepe sa se joace cu tine.

Cand crezi in barbatul din viata ta, te uiti in ochii lui si il vezi… il vezi pe dinantru si vei vrea sa iti umpli viata cu povestea lui nespusa, vei vrea sa fii acolo pentru el si sa ii oferi zambetele tale.
Cand crezi in barbatul din viata ta, e bine sa lasi unele lucruri neintelese si sa te bucuri de momentele cand te faci ghemotoc in bratele lui si in sfarsit taci, faci liniste ca sa ii asculti inima.

Cand crezi in barbatul tau, iti cresc aripi si usor incepi sa zbori. Esti mai libera, mai fericita, vei refuza sa mai fii doar buna si vei deveni extraordinara, vei vrea sa faci din viata ta o capodopera, vei indrazni sa deschizi usa catre necunoscut.

Cand crezi, gandul cu “dar daca” nu mai are ce cauta in viata ta. Pur si simplu vei face un pas mare, catre nou, catre mai mult. E ca si cum te-ai arunca in gol stiind ca vei cadea in bratele lui.
Cand crezi in el, viata este vie, are gust, pulseaza si miroase a proaspat la orice ora. Indraznesti sa iubesti ca in povesti si sa iti pictezi viata asa cum ti-ai dorit-o… iar fiecare etapa are culoarea ei.
Cand crezi… se produc acele minuni care apar “de nicaieri” si incepi sa dansezi pe muzica vietii… in doi.


sursa articol : http://beautyeffect.ro/cand-crezi-in-barbatul-din-viata-ta/

vineri, 6 noiembrie 2015

Despre relatiile sacre


Ce trebuie să știm despre relațiile sacre



Comuniunea sufletească în cuplu asigură succesul
Mulți își doresc să aibă relații de cuplu de succes, dar nu au idee ce înseamnă aceasta. Ne punem deci întrebarea care sunt semnele succesului în acest caz? Să fie doar numărul anilor petrecuți împreună? Cu cât mai mulți ani, cu atât cuplul este un model de succes?  Oare așa să fie?

Se pare că totuși nu este așa. Multe cupluri aleg să rămână împreună din motive exterioare cuplului. Existența copiilor, dependențele materiale și financiare, siguranța momentană și frica de necunoscut sunt unele din motive. Puțini sunt însă aceia care rămân împreună o viață întreagă pentru că se iubesc cu adevărat și nu pentru că au nevoie unul de altul. Iubirea adevărată are la bază dorința de a dărui și nu nevoia de a primi. Un cuplu care reușește să păstreze iubirea ani la rând și să aprofundeze conexiunea sufletească ce i-a unit de la început, este cu adevărat un cuplu de succes.

Dar se poate și mai mult decât atât. Există relații de iubire care au la bază sentimente  mai înalte, mai profunde, mai spirituale. Aceste relații pot fi numite relații sacre. Nu întâlnim așa ușor astfel de relații sacre în jurul nostru, dar atunci când te întâlnești cu așa ceva, te marchează pentru totdeauna.

Relațiile sacre există, dar sunt rare
Relațiile sacre sunt relații în care cei doi se iubesc sincer unul pe celălalt, se bucură unul de celălalt și împreună conlucrează într-o manieră lucidă și conștientă pentru un scop spiritual pe care și-l aleg împreună. Mai toți oamenii își doresc o relație de cuplu ideală. De aceea, se vorbește foarte mult despre cum să-ți găsești sufletul pereche, flacăra geamănă sau iubirea adevărată. Și totuși ce e ideal pentru cineva, poate să nu fie interesant pentru altcineva. Deci cum putem înțelege relațiile sacre?

Ceea ce aduce sacrul într-o relație este percepția lăuntrică a fiecăruia, maniera magică în care cei doi experimentează bucuria iubirii adevărate, dincolo de ego-ul și dorințele individuale ale celor doi.

Sacralizarea unei relații apare atunci când cei doi sunt conștienți că:
1. Faptul că sunt împreună nu e întâmplător.
2.Iubirea vine de la Dumnezeu și de aceea este infinită.
3. Au ceva de făcut împreună, o misiune spirituală care depășește confortul individual.
 4.” Noi” este mai important decât ”eu”.
5. Împreună sunt UNUL, nu doi.
6. Sinceritatea și autenticitatea permite o îmbrățișare permanentă a sufletului celuilalt chiar și atunci când nu sunt împreună în același loc.
7. A iubi nu înseamnă a privi unul la celălalt, ci a privi amândoi în aceeași direcție.
8. Încrederea unul în celălalt fundamentează relația.
9. Orice problemă de cuplu are o rezolvare ce este găsită împreună și constituie o lecție ce e necesar să fie învățată.
10. Iubirea depășește limitele temporale și spațiale și se regăsește în eternitatea divină.

Adevărata împlinire provine din revelarea Sursei divine interioare
Căutarea iubirii începe când o ființă realizează că se simte incompletă. Mulți oameni caută relații pentru a încerca să-și găsească iubirea – să-și găsească sufletul-pereche sau cealaltă jumătate. Cu alte cuvinte, mulți încearcă să se întregească prin căutarea iubirii în exteriorul lor, în iubirea dăruită lor de către o altă persoană. Și totuși adevărata întregire nu vine din exterior. Piesa lipsă care ne face pe noi toți să ne simțim UNUL este descoperirea sursei divine interioare infinite. Dar în general nu ne dăm seama de aceasta din prima și avem tendința să căutăm în exterior.
Această explorare a iubirii oferă ocazia descoperirii unuia dintre cele mai înalte adevăruri ale umanității: cea mai împlinitoare și mai sacră relație a noastră este cea pe care o avem cu noi înșine. Prima relație sacră o avem cu noi înșine, cu SINELE nostru divin, iar iubirea de Sine e fundamentală pentru toate relațiile sacre.

Sunt mereu oglinda ta divină
Și totuși, uneori conjuncturile relaționale par a ne abate de la calea cunoașterii de sine prin oglindirea slăbiciunilor și a vulnerabilităților noastre. Aceasta este însă doar o aparență ce se topește la o privire aprofundată. În fapt, relațiile oferă provocări care devin ocazii nelimitate pentru dezvoltare, autocontrol și iubire de sine. Când suntem într-o relație sacră, pecetluim tacit un legământ sfânt cu cel sau cea pe care îl/o iubim: „voi fi o oglindă pentru tine, pentru a te ajuta să-ți vezi reflexia divină, să-ți revelezi cine ești cu adevărat ca esență ultimă, și știu că și tu ești și vei fi oglinda mea divină”.

Acest legământ spiritual permite relației să ne catalizeze dezvoltarea personală și evoluția spirituală. Când celălalt ne oglindește și ne reflectă toate energiile, noi ne putem vedea mai clar și astfel intrăm împreună pe ruta rapidă a iubirii autentice în relația de cuplu.

Această abordare este de fapt cea care face diferența dintre relațiile obișnuite (chiar și cele de succes) și relațiile sacre. Împreună ne descoperim potențialul infinit de a-l iubi pe Dumnezeu prezent ca iubire în celălalt. În acest mod iubirea ne înalță și ne sacralizează. Căci din acea perspectivă a iubirii de Sine, dobândim o capacitate mărită de a ne dărui și împărtăși iubirea pentru alte ființe. Iubirea împărtășită într-o relație sacră e un dar ce reflectă Sinele Divin Infinit în fiecare ființă.

Înțelegerea relațiilor ca și catalizatori, arată de ce atâtea relații devin mai dificile în timp. Când cei doi iubiți sunt ca niște oglinzi unul pentru celălalt, fiecare revelează celuilalt aspecte până atunci tăinuite față de sine.  Umbrele de conștiință ale celuilalt sunt gradual aduse la lumină și de aceea adeseori relațiile sunt provocatoare.
Relațiile sacre nu creează nevoi și dependențe, ci conferă libertate și comuniune sufletească și spirituală. Într-o relație sacră, cei doi iubiți evoluează împreună oglindindu-se reciproc ca și ființe sublime prin calitățile lor divine. Ei pot evolua în același ritm  sau în ritmuri diferite, pe niveluri tot mai înalte de conștiință în iubirea de Sine.

Relațiile sacre sunt relațiile viitorului - un viitor luminos și profund spiritual.

~autor Aida Calin

Sursa articol: http://venus.org.ro/index.php/ro/cuplu/22-de-citit-in-doi/233-ce-trebuie-sa-stim-despre-relatiile-sacre
 

vineri, 30 octombrie 2015

Femeie, fii Femeie


O relatie autentica

O relație autentică

Couple lying on the bed and smiling
Visăm mereu la un ”partener ideal” și nu de puține ori ni se întâmplă să forțăm prin asta folosirea măștilor în relația de cuplu. Imaginea partenerului ideal este conturată, din păcate, de filmele siropoase de la TV, de presă și media, care îți spun ”cum ar trebui să fie partenerul perfect”.

Căutăm perfecțiune într-o lume imperfectă, uitând că, de fapt, perfecțiunea este dată tocmai de unicitatea imperfecțiunilor fiecărei persoane. Suntem perfecți în imperfecțiunile noastre și cel mai frumos dar pe care ni-l putem face unul altuia este darul autenticității. Să se lase văzut fiecare drept ceea ce este și nu drept ceea ce vrea să pară.

Însă din teama de respingere, neacceptare sau chiar abandon și singurătate, oamenii se lasă prinși într-un rol care nu îi reprezintă. Și după prima minciună apare următoarea…și următoarea…și încă una…până când minunata relație care ar fi putut să fie se transformă într-o împânzătură de minciuni, mai densă și mai complicată decât o pânză de păianjen. Din acel moment, partenerul nu mai este un partener, ci o victimă prinsă într-o țesătură care o seacă de energie și de putere.
Este înțeleasă oarecum greșit noțiunea de ”relație de cuplu” de către oameni. Mulți aleg să se implice într-o relație doar din teama de a nu rămâne singuri. În aceste cazuri, partenerii implicați riscă să apeleze la măști și la diferite tertipuri pentru a-l ține pe celălalt alături. Dar o relație de cuplu nu se referă doar la un statut social și nicidecum nu se rezumă la mutat împreună, construit o familie și adus copii pe lume. Nu! O relație presupune evoluție! Iar o relație care are la bază un fundament puternic precum autenticitatea este cel mai propice spațiu pentru ca partenerii să evolueze, atât individual, cât și împreună.

Când îți recunoști ȚIE cine ești și ce îți dorești de la viață, când îți accepți și îmbrățișezi trecutul, cu toate perioadele sale negre și cu toate alegerile făcute, atunci îți va fi mult mai ușor să i te dăruiești partenerului exact așa cum ești, ”cu bune și cu rele”. Și dacă ești alături de omul potrivit, acesta nu doar că te va accepta cu tot bagajul tău, dar te va iubi exact pentru ceea ce ești. Nu te vei mai simți nicio secundă respins și vei putea fi tu, așa cum simți să fii și cum ești.

Pentru că într-o relație autentică…

Partenerii își dau unul altuia aripi. Fiecare vede potențialul din celălalt și îi permite să și-l manifeste, chiar îl încurajează și îi asigură de toată încrederea sa. Nimic nu este mai important pentru partenerul tău decât să te vadă pe tine fericit(ă) și împlinit(ă). Partenerii se susțin reciproc și scot în evidență toate acele resurse pe care unul sau altul le deține pentru a-și urma visul. Cei doi nu se țin pe loc unul pe altul, ci evoluează împreună.

Partenerii consideră comunicarea ca fiind un instrument esențial în evoluția lor ca și cuplu. Treptat, vă deschideți unul în fața celuilalt. Și în loc să vă ascundeți în spatele unor măști, alegeți să comunicați deschis despre cine sunteți și ce vă doriți. Comunicarea autentică este un proces care cere iubire, acceptare și multă înțelegere, partenerii rămânând receptivi unul la nevoile celuilalt.

Partenerii își scot reciproc în evidență calitățile. Atunci când unul dintre voi este mai ”down” sau nu are suficientă încredere în el însuși, celălalt îl încurajează, arătându-i toate lucrurile pentru care îl iubește și îl apreciază. În asemenea situații, ”eu nu pot”/”eu nu merit” devine ”eu știu că pot”/”știu că merit”. Și se ajunge aici prin simpla susținere a partenerului.

Partenerii sunt conștienți de importanța timpului petrecut împreună. Într-o relație autentică partenerii se bucură unul de celălalt. Ei nu încearcă să fugă unul de altul, așa cum se întâmplă într-o relație construită pe minciuni. Partenerii autentici valorifică fiecare moment petrecut împreună, chiar și momentele tensionate (atunci când apar), deoarece știu că prin fiecare situație gestionată împreună, ambii cresc, ambii evoluează, iar relația lor de iubire devine mai puternică și mai bogată.

Partenerii se simt în siguranță în cadrul relației. Într-o relație autentică, în care ambii parteneri sunt sinceri, atât cu ei înșiși, cât și unul cu celălalt, critica și judecata nu există. Relația autentică are la bază acceptarea, iubirea și înțelegerea. Așadar, indiferent de situațiile cu care se confruntă cei doi parteneri, aceștia nu uită nicio secundă că sunt o echipă. Au certitudinea că niciunul nu va acționa vreodată împotriva celuilalt. Și atunci gestionează cu ușurință și deschidere toate conflictele sau neplăcerile apărute.

Partenerii nu iau lucrurile la modul personal. O relație autentică, în care comunicarea primează, este o relație conștientă. Cei doi își recunosc și își înțeleg reacțiile sau ”dramele”, atât pe-ale lor, cât și pe ale celuilalt. Cei doi nu se învinuiesc reciproc, ci se susțin când anumite aspecte dureroase ies la suprafață. Pentru că într-o relație autentică este loc de vindecare și chiar se încurajează acest aspect. Autenticitatea permite rănilor interioare să se arate, iar recunoașterea lor este primul pas spre vindecare.

Partenerii învață ce înseamnă cu adevărat iubirea necondiționată. Într-o relație autentică, fiecare partener își pune sufletul pe masă, arătându-și cele mai ascunse colțuri ale ființei sale. Sunt sparte toate zidurile construite de-a lungul timpului, ceea ce îi lasă pe parteneri deschiși, vulnerabili și extrem de sensibili unul în fața celuilalt. Când cei doi își arată iubirea și acceptarea totală unul față de celălalt, iubire necondiționată își face loc, creând astfel în cadrul relației un spațiu sacru, de relaxare și flexibilitate, din care ambii acționează cu iubire. Un partener este suficient să fie, pentru ca celălalt să-l iubească. Nu există goluri sau așteptări, ci doar celebrarea bucuriei de a fi cu celălalt.

Așadar construiți-vă o relație bazată pe AUTENTICITATE. Arătați-vă exact așa cum sunteți partenerului vostru, fără rușine și fără teama că ați putea fi respinși sau abandonați. Dacă nu puteți face asta în relația actuală, atunci este puțin probabil să fiți lângă persoana potrivită. Autenticitatea este un dar de intimitate, de care numai un partener conștient se poate bucura cu adevărat. Cultivați-vă împreună autenticitatea în cuplu. Nu spune nimeni că este ușor, dar merită! Iar rezultatul va fi unul cu adevărat magic!

Permiteți-i relației voastre să strălucească!

Sursa articol: http://jurnaldecuplu.com/2015/07/07/o-relatie-autentica/

vineri, 2 octombrie 2015

Despre posesivitatea in relatii

2222768262_50  Adrian Nuta 'Inchisorile invizibile'

Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă

De ce oamenii simt nevoia să-şi posede semenii? De ce „te posed” este împachetat  într-un ambalaj frumos colorat pe care scrie „te iubesc”? Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Nu-ţi place ce citeşti, nu-i aşa? Aceasta e realitatea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău,  nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia  aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta. Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.”

A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb.  Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi. Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva.

Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier. Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască.
Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit. Cât de numeroase sunt relaţiile împărăteşti? Relaţiile care să nu fie subtil infiltrate de demonii posesivităţii, geloziei sau controlului sunt puţine. Poate te revoltă afirmaţia aceasta. Cumva te include şi pe tine. Dar tu ai o relaţie armonioasă. Soţia îţi este credincioasă. Soţul tău îţi este fidel. Nu te hazarda. Demonii stau multă vreme ascunşi prin văgăunile inconştientului, aşteptând o situaţie favorabilă. Ipoteza mea este aceasta: dacă nu te-ai confruntat cu nici o situaţie în care partenerul tău să fie atras de altcineva, sunt aproape sigur că nu ţi-ai depăşit posesivitatea. Spun „aproape” deoarece există şi probabilitatea să fii un sfânt, situiaţie în care mi-ar plăcea să te întâlnesc şi să pun mâna pe tine.

Mai există un criteriu după care poţi recunoaşte iubirea reală. Iubirea reală nu conduce niciodată la suferinţă. Nu ai cum să suferi „din iubire”. Iubirea reala nu presupune niciodată suferinţă. Doar fericire. Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu  reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi. În acest punct vreau neapărat să fac o menţiune.
Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Unii s-au retras în mănăstiri, închipuidu-şi că dacă n-au putut iubi un alt om, îl vor putea iubi pe Dumnezeu. Alţii s-au retras în ei înşişi. Ei au încercat sau încearcă sa  blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. O  apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău. Dar te-ai analizat suficient ca sa fii sigur de asta? Iubirea care conduce la suferinţă nu este reală. Este ireală! Este o iubire iluzorie. Tu suferi acum (el te-a părăsit) şi eşti convinsă că l-ai iubit. Draga mea, nu l-ai iubit. Doar ţi-ai imaginat asta!  E unul din cele mai frumoase lucruri pe care oamenii şi-l pot imagina. Şi oamenii nu ezită deloc.  Dacă l-ai fi iubit, acum ai fi preocupată să-i fie bine acolo unde s-a dus, să fie satisfăcut de alegerea lui. Dacă a început o altă relaţie, dorinţa ta ar fi ca el sa fie fericit.

Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.
În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul ca ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Ţi se pare că nu am nici un fel de milă faţă de tine? Intr-un fel, ai dreptate. Nu am nici un fel de milă pentru iluziile tale. Este ca şi cum ai fi dormit, iar eu îţi arunc puţină apă rece pe faţă. Trezeşte-te la realitate! Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală. Dacă el a plecat sau dacă ea te-a abandont, aceasta nu arată decât că ei aveau nevoie de altceva. Ceea ce tu aveai de oferit nu era exact ceea ce căutau. De ce să fii supărat pentru asta? Te superi pe cineva care caută o anumită adresă şi nimereşte din greşeală la tine? Şi dacă tot a venit şi aţi petrecut puţin timp împreună, cauţi să îl reţii cu forţa? Şi pe urmă numeşti asta „iubire”?

Iubirea nu este posesivă şi nici calculată. „Poate va rămâne dacă îi promit cutare sau îi ofer cutare lucru”. Îţi spun: este mai bine să nu rămână! Dacă el rămâne pentru că tu îi oferi ceva la schimb, el nu rămâne pentru tine, ci pentru acel ceva. Relaţia voastră poate fi studiată la Ştiinţe Economice. Pentru aşa ceva trebuie plătit impozit la stat.
Dacă ai chiar acum o relaţie şi spui „te iubesc”, te invit să te observi foarte atent. Pentru că acest sublim „te iubesc” poate să conţină următorii 2 viruşi:
  • Îţi aparţin. Sunt al tău.
  • Îmi aparţii. Te posed.
Dacă acesta e cazul tău, ai nevoie urgentă de medicamente. Aceste medicamente eu le-am strâns sub numele de conştientizare. Afla de ce vrei să devii proprietatea cuiva sau de ce vrei să posezi pe cineva. Ce te nemulţumeşte în asemenea măsura la tine însuţi? În mod clar nu te simţi fericit şi împlinit cu tine însuţi şi ai nevoie de cineva care să-ţi distragă atenţia de la fiinţa ta. Te temi să stai faţă în faţă cu tine însuţi. Te refugiezi într-o relaţie pe care lipeşti eticheta nobilă a iubirii.
O fiinţă care se lasă posedată devine un obiect. Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă. Când te simţi împlinit şi fericit, tu iubeşti în mod natural, în acelaşi fel în care respiri. Iubirea este un fel de respiraţie a sufletului tău liber. Nu ai reuşi decât să fii penibil spunând: „Plecaţi de aici. Acesta este aerul meu.” în acelaşi fel eşti penibil crezând că celălalt îţi aparţine şi că tu nu poţi supravieţui fără el. Poţi trăi şi încă foarte bine, dacă ai suficientă răbdare pentru a-ţi identifica şi transforma posesivitatea. Nu, nu am greşit. Posesivitatea poate fi transformată. Un mare posesiv este, pe invers, un mare iubitor.

A poseda se polarizează cu a dărui. A şti să realizezi această transformare este una din cele mai înalte capacităţi umane. Dacă trăieşti posesivitatea până la capăt, fără să o negi sau să o reprimi, ea începe să se transforme. Energia ei începe să urce, înăuntrul fiinţei tale. Nu va deveni imediat iubire, adică nu va urca instantaneu la etajul afectiv. Se poate opri un etaj mai jos, în zona bunei dispoziţii. „Doamne, oare aş fi putut fi mai prost decât atât?” Te amuzi pe seama ta. Libertatea ta a crescut. Dacă ai ajuns să râzi de propria ta prostie, ai făcut un salt extraordinar.

Aceste lucruri par simple când le citeşti într-o carte. La treabă cu tine! Posesivitatea şi sora ei, gelozia, paralizează iubirea. Ocupă-te puţin de ele! A te duce la mănăstire este foarte simplu. Nu te costă decât trenul. Dar a iubi şi a nu fi posesiv, a iubi şi a nu fi gelos, aceasta este o realizare splendidă.
Adrian Nuta – Inchisorile invizibile
 
Sursa articol: https://drumuricatretine.wordpress.com/2015/08/27/posesivitatea-este-o-expresie-a-fricii-iar-frica-se-naste-din-ignoranta/

duminică, 6 septembrie 2015

De la dragoste la sex…și înapoi la dragoste

intimacy
Dedicăm acest articol manifestării sexualității în cadrul relației de cuplu, deoarece actul amoros este una dintre cele mai importante și mai plăcute activități pe care le putem face împreună cu partenerul nostru.

Bineînțeles că, așa cum fiecare cuplu este diferit și sexualitatea este particulară fiecărui cuplu în parte. Și acest lucru este extrem de binevenit deoarece aduce diversitate în viețile noastre.

Acest articol nu este despre ceea ce face un cuplu în dormitor, ci despre felul în care o face, sau mai bine zis despre transformarea relației sexuale pe măsură ce cuplul evoluează.

Conștientizările pe care le vom împărtăși cu voi le-am trăit și le trăim în continuare în cadrul cuplului nostru. De asemenea, și alți oameni ne-au povestit aspecte cu privire la viața lor sexuală și asta ne-a inspirat și motivat să împărtășim cu voi subiectul sexualității în cuplu.

La începutul fiecărui cuplu, așa cum se întâmplă cu toate activitățile pe care le facem împreună, și sexualitatea este deosebită, se trăiește diferit. Fiecare întâlnire a trupurilor celor doi este o sărbătoare a vieții și a simțurilor. Timpul nu mai există, spațiul se dezintegrează și tot ce rămâne din acest 

Univers este îmbrățișarea tremurândă a celor doi îndrăgostiți. Orgasmul mai este numit și “mica moarte” tocmai datorită acestei trăiri în afara spațiului și a timpului. Am putea spune că absolut nimic nu se compară ca nivel de plăcere și extaz cu acele acte de iubire de la începutul relației.

În timp însă, percepția asupra actului amoros a celor doi începe să se schimbe…și nu neapărat în bine. Din păcate, începe să descrească în intensitate și plăcere și nu mai are strălucirea și farmecul acela îmbătător de la început. Cu toții experimentăm această scădere în apetit sexual în cadrul relației. 

Întrebarea ar fi ce este de făcut? Cum putem să retrăim acea plăcere imensă de la început prin simpla atingere a partenerului?

Primul lucru este să conștientizăm faptul că ceva se întâmplă. Acest pas este cel mai dificil deoarece în majoritatea cuplurilor subiectul sexualității este tabu. Partenerilor le este teamă să vorbească deschis despre ceea ce simt în dormitor de frică să nu fie interpretat greșit sau să nu îl jignească pe celălalt.

Am întâlnit cupluri care aveau această problemă de lipsă a comunicării, dar amândoi își doreau să se schimbe ceva în relația lor amoroasă. El evita să îi spună că nu mai simte aceeași plăcere și dorință din teama de a nu fi acuzat că nu o mai iubește, iar ea se ferea să îi spună același lucru din teama de a nu-i răni orgoliul masculin. Și astfel se prefăceau amândoi în dormitor, dar ieșeau de acolo nesatisfăcuți și nemulțumiți de ceea ce au trăit. Și cât de trist poate să fie acest lucru atunci când o simplă discuție între ei, purtată cu iubire și compasiune i-ar fi făcut să conștientizeze că ceva trebuie schimbat la modul în care își exprimă sexualitatea pentru a se putea bucura din nou unul de celălalt.

În anumite cazuri, datorită lipsei de comunicare pe acest subiect, se poate ajunge la o rupere completă a raporturilor sexuale între parteneri și chiar la refugiul în alte relații pentru a trăi acele momente de plăcere.

Astfel trebuie să ne asumăm aceste discuții, cu riscul de a deranja ego-ul partenerului sau pe al nostru, dacă ne dorim ca relația amoroasă să redevină plină de pasiune și iubire. Dacă această discuție nu poate avea loc între tine și partenerul tău vă sugerăm să apelați la un terapeut care să intermedieze dialogul dintre voi.

Acum să vedem care este reala problemă.
Ceea ce se întâmplă în interiorul relației amoroase a celor doi este aceeași pierdere a intimității…și știm că am mai vorbit despre asta cu multe alte ocazii, dar nu avem de ales, iese la suprafață în fiecare circumstanță.

Prin pierderea intimității celor doi în cadrul sexualității cuplului se pierde și acea conexiune extrem de importantă prin care actul amoros devine mai mult decât ceva fizic, devine o contopire a celor două ființe.

Ce putem face pentru a readuce intimitatea între noi? Ce putem face pentru a trece de la a face sex la a face dragoste din nou? Cum refacem intimitatea într-un domeniu atât de greu de abordat?
Scriitoarea Zoe Kors, editor la revista LA Yoga Magazine și Life Coach,  ne oferă 6 sugestii pentru a readuce intimitatea în relația noastră. Am rezonat foarte bine cu acestea, de aceea vi le vom împărtăși în continuare în speranța că vă vor deschide interesul și că vor da rezultate și pentru voi.

1. Nu vorbiți
Atunci când ne gândim la intimitate, ne referim de multe ori la împărtășirea secretelor. În special atunci când vine vorba de sexualitate, verbalizarea celor mai ascunse dorințe și fantezii este un act de intimitate. Cu toate acestea, deși suntem extrem de atrași de acestea, fanteziile sunt prin definiție o metodă de a evada din realitate. Atunci când ne ascundem în spatele cuvintelor, de fapt ne folosim de conversație pentru a ne masca vulnerabilitatea. Preferăm să îi spunem partenerului cine suntem decât să îi arătăm.
Adevărata intimitate între iubiți are loc în momentele de tăcere ale prezenței și conexiunii dintre cuvinte.

Pasul 1: Intrați în dormitor cu intenția de a nu vă spune absolut niciun cuvânt. Înainte de orice contact fizic intim, petreceți-vă o oră împreună fără a vorbi. Fiți deschiși emoțional eliberându-vă de orice rol sau mască pe care o purtați în alte contexte. În acest fel veți renunța la povestea voastră despre voi, atât ca indivizi cât și ca și cuplu făcând loc unei conexiuni mult mai profunde, non-verbale, la nivel energetic.

2. Nu căutați orgasmul
Când Emerson a spus că ”Viața este o călătorie și nu o destinație” s-a referit la faptul că atunci când ne concentrăm asupra unui anumit țel pierdem momentele valoroase de pe parcursul călătoriei. La fel se întâmplă și în contextul actului amoros. Există studii potrivit cărora femeile pot avea peste 11 tipuri de orgasme. În cazul bărbaților, aceștia sunt atrași de momentul ejaculării încă din adolescență, aceasta fiind o trăsătură biologică de care depinde supraviețuirea speciei. În acest context noi am înțeles total greșit cum că destinația sexului ar fi orgasmul și prin asta ne-am răpit oportunitatea extraordinară de a avea parte atât de plăcere cât și de intimitate.

Pasul 2: Decideți amândoi încă de la început că nu urmăriți atingerea orgasmului în timpul actului sexual. Excludeți din start amândoi această opțiune. Făcând acest lucru vă dați ocazia să fiți prezenți și să vă bucurați de fiecare moment de plăcere și conexiune fără a vă gândi la finalitatea actului. Aduceți-vă reciproc aproape de orgasm și apoi retrageți-va cu tandrețe. Observați astfel legătura puternică ce se creează între voi menținându-vă unul pe celălalt în starea de extaz.

3. Nu vă grăbiți
Trăim într-o lume în care totul se desfășoară cu o viteză accelerată. Ca și societate ne axăm mai mult pe ”a face” decât pe ”a fi”. Pentru că jonglăm cu atât de multe responsabilități, sexul tinde să devină un alt punct de bifat de pe lista atribuțiunilor zilnice.
Graba de a ”face sex” nu încurajează ideea de ”a fi intimi”.

Pasul 3: Separați-vă complet de lumea exterioară. Considerați dormitorul ca fiind o lume a voastră fără timp și spațiu, ca un loc sacru în care vă puteți abandona unul celuilalt, fără griji și fără responsabilități. Luați decizia conștientă de a nu vă grăbi în ceea ce urmează. Lăsați energia să curgă între voi. Mișcați-vă foarte încet savurând fiecare senzație și permițând intimității să crească.

4. Dezbrăcați-vă unul pe celălalt
Indiferent dacă este prima oară când faceți dragoste unul cu celălalt sau dacă o faceți deja de 30 de ani, a-ți oferi corpul tău partenerului este un dar și a-l primi pe al acestuia este un privilegiu. Nu permite modestiei sau obișnuinței să te oprească din a onora acest schimb sacru.

Pasul 4: Practicați acest exercițiu la lumina lumânărilor sau într-o încăpere cu lumină redusă. Dezbrăcați-vă unul pe celălalt, înlăturând câte un articol de îmbrăcăminte pe rând, sărutând fiecare parte a corpului care rămâne descoperită. Prin aceasta veți crește sensibilitatea partenerului, permițându-i să vă simtă cu întregul său corp și nu doar cu organele genitale.

5. Respirați împreună
Această tehnică reprezintă o formă de meditație prin care vă mutați atenția de la gânduri la respirație. În Tantra partenerii își sincronizează respirația ca o formă de conexiune la nivel energetic care nu are ca scop oferirea și primirea plăcerii fizice.

Pasul 5: Începeți cu o îmbrățișare. Petreceți câteva minute în care vă încetiniți și vă sincronizați respirația. Stabiliți în mod tacit un ritm confortabil pentru amândoi. Faceți câte o pauză între expirație și inspirație cât și invers pentru a împărtăși împreună un moment de liniște. Respirația împreună este rezultatul cooperării și respectului reciproc. Încercați să mențineți acest pact pe întreaga desfășurare a actului amoros.

6. Contactul vizual
Contactul vizual este o foarte importantă formă de conexiune. Cu toate acestea, oamenii obișnuiesc să închidă ochii în timpul actului sexual. Contactul vizual scoate la suprafață vulnerabilitatea fiecăruia devenind astfel un puternic instrument de intimitate.

Pasul 6: Așezați-vă față în față și priviți-vă în ochi unul pe celălalt timp de 20 de minute. Păstrați contactul vizual pe parcursul desfășurării întregului act. De asemenea, încercați să nu rupeți contactul în timpul orgasmului.

Privirea în ochi a partenerului în momentul orgasmului ar putea fi chiar definiția cea mai bună a intimității.
Acestea sunt doar câteva idei de a readuce intimitatea în cadrul relației voastre de cuplu, însă în dragoste nu există reguli. Așadar sunteți liberi și chiar vă încurajăm să vă găsiți propriile tehnici de reconectare la celălalt și propria formă de cultivare a intimității între voi.

sursa articol: http://jurnaldecuplu.com/2015/02/06/de-la-dragoste-la-sex-si-inapoi-la-dragoste/

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Sexualitatea iluminatoare

sexualitate
Sexualitatea iluminatoare este rară. Chiar după ce înveți cum să faci dragoste, tot refuzi sau uiți să aplici metodele învățate. Este posibil să îți acuzi partenerul că nu te iubește, că te trădează, că te respinge sau că te ignoră. Este posibil să îți învinovățești corpul că este prea obosit și lumea că este prea complexă și te face să suferi. Este posibil să dai vina pe univers pentru că îți refuză partenerul perfect – sau pe familie și viața profesională pentru că cer prea mult de la tine și nu te mai poți abandona clipelor de intimitate și de dragoste cu iubitul sau iubita ta. 

Tânjim după plenitudinea extazului, pe care nu suntem la rândul nostru capabili să-l oferim. Ne plângem de viața noastră și dăm vina pe alții, până să realizăm că, exact în momentul acesta, facem dragoste. Sau refuzăm să facem dragoste – chiar acum. Nicio învinuire nu este de folos. Sau oferim iubire sau refuzăm să facem asta.

Închipuie-ți că ești cu iubita ta/iubitul tău, care este închis și nu vrea să intre în comuniune cu tine. Mai întâi simte-o. Fii dispus să îți simți iubita/iubitul mai mult decât te simți pe tine însuți. Fii atent(ă) să simți ritmul respirației partenerului tău, precum și tensiunile, poziția și starea sa de spirit. Privește-ți iubitul în față și simte cum au fost experiențele vieții sale în cutele de pe fața sa. Fii dispus(ă) să îi simți bucuria și tristețea, suferința și mânia. Iubita/iubitul tău se simte singur(ă) mai tot timpul și tânjește după o iubire mai adevărată, mai mare, mai intensă, care să-i aducă fericirea, exact așa cum îți dorești și tu. Deseori se simte de asemenea separat(ă) și izolat(ă) emoțional și dă vina pe alții – poate pe tine- pentru că nu o iubești destul. Partenerul tău se poate simți prins în capcana vieții și părăsit de iubire, la fel ca tine.

Indiferent dacă tu sau celălalt sunteți închiși, responsabilitatea ta este să oferi iubire. Dacă îți este tensionat corpul, fă tot posibilul să te relaxezi și să oferi iubire prin corp.
Dacă respirația îți este superficială și agitată fă tot posibilul să respiri adânc și cu ușurință, oferind iubire prin conectarea respirației tale la a celuilalt. Dacă ești preocupat de propriile sentimente și gânduri, urmărește să simți mai presus de tine pentru a-ți putea simți în totalitate iubitul/iubita. Simțirea sa atentă mergând până la identificare și trăire empatică înseamnă iubire.

Sexualitatea iluminatoare înseamnă a simți mai presus de corpul tău, de mintea ta și de sentimentele tale, pentru a le putea simți pe cele ale iubitului tău. Înseamnă să ieși din cuirasa propriului ego și să te deschizi acestui univers al iubirii în care începi să-l simți pe celălalt ca pe tine însuți. Apoi îl simți pe celălalt chiar și mai presus. Include-te, pe tine și pe el, dar expansionează-te să simți de asemenea și universul exterior, deschide-te către orizonturile fiecărui moment prezent. În timp ce faci dragoste urmărește să simți și să cuprinzi totul în abandonul tău extatic plin de iubire. Ajută-ți iubitul să se deschidă la rândul său și să simtă această contopire a voastră în nemărginirea clipei trăite ca iubire.

Sexualitatea iluminatoare înseamnă deschiderea și expansionarea conștiinței în infinit. În cazul în care cădem în universul propriei individualități, limitându-ne simțirea la propriul corp, la propria minte și la propriile senzații, nu practicăm sexualitatea iluminatoare.

Când ai simțit profund inima, corpul și respirația iubitei tale, privește în ochii ei, căci ochii sunt porțile sufletului. Menține-ți ochii, corpul și respirația larg deschise. Chiar dacă iubita ta încă refuză, menține deschiderea ta în iubire. Inima ta poate va vrea să se închidă pentru a se proteja de refuzul ei, dar o inimă închisă nu este capabilă să simtă. O inimă închisă pentru a se proteja limitează iubirea. 

Din reflex, inima ta se va închide pentru a se proteja când iubita se îndepărtează și se închide. Încearcă să te deschizi și să simți chiar și atunci când ea îți lovește inima. Practică cu răbdare și tenacitate această stare de deschidere și de percepție empatică, sufletească a iubitei tale și a întregii lumi, căci în felul acesta înveți să cucerești prin iubire. Așa înveți sexualitatea iluminatoare.

Conștientizează că ori de câte ori te închizi, refuzi să iubești în totalitate, și apoi consimte să te deschizi mereu și mereu. Conștientizează ori de câte ori îți limitezi percepția și simțurile și apoi permite-i simțirii tale să pătrundă adânc în inima iubitei tale și să se expansioneze pentru a simți tot ceea ce există. Fii dispus să suporți închiderea oricui, fără să te închizi la rândul tău. Și dacă totuși te închizi, nu uita să te deschizi din nou și din nou. Oferă-i mereu iubitei tale posibilitatea de a vă deschide împreună în iubire și de a simți într-un mod mai plenar tot ceea ce sunteți și tot ceea ce există.

Această alegere de a te deschide și de a simți este practica de bază, clipă de clipă, a sexualității iluminatoare. În loc de a ne concentra doar pe propriile plăceri sau de a reacționa la acțiunile partenerului, învățăm să simțim prin și mai presus de fiecare experiență. Nu evităm propriile senzații și sentimente, sau pe ale celuilalt. Le simțim, dar nu ne oprim aici, captivi în această lume a gândurilor și sentimentelor. Pe măsură ce exersăm, inima devine mai cuprinzătoare, făcând loc pentru a îmbrățișa și a face dragoste cu toate gândurile și sentimentele, cu plăcerile și durerile care apar și dispar. Chiar și atunci când suntem trădați să ne amintim să ne deschidem și să simțim.

Putem alege astfel, clipă de clipă, să ne schimbăm comportamentul – sau relațiile – și chiar viața, dar astfel de alegeri provin dintr-o inimă deschisă, care simte și trăiește iubirea.
Din inima noastră deschisă și iubitoare curge lumină. Fața și corpul nostru iradiază bogăția iubirii. Fuziunile sexuale devin un dans al desfătării într-un extaz continuu. Aceasta este sexualitatea iluminatoare și merită practicată pentru ca lumina iubirii să strălucească mereu și mereu aprinsă de focul pasiunii noastre. 

Fie ca sexualitatea noastră să înflorească și să ne înalțe sufletele mereu ca o ofrandă adusă luminii dragostei.
Fragment din cartea ”Ghidul sexualității iluminatoare” – David Deida

sursa articol: http://jurnaldecuplu.com/2015/07/16/sexualitatea-iluminatoare/

miercuri, 1 iulie 2015

5 semne ca ai parte de o relatie solida

twin flames

Când oamenii privesc o relație de cuplu prin lentilele camerelor de filmat sau în filme, s-ar putea să-și facă o idee cu totul greșită despre ce înseamnă o relație fericită. Deși începutul unei relații poate semăna cu poveștile de iubire prezentate în filme sau chiar în basme, adevărata calitate a relației și felul acesteia se revelează abia după câțiva ani de la momentul în care protagoniștii au spus DA, moment cu care se încheie în general filmele sau poveștile. Abia atunci începe cu adevărat relația de cuplu. Abia atunci încep să iasă la suprafață ”monștri adormiți” din noi…și aici mă refer la rănile emoționale și convingerile bătătorite pe care fiecare om le are.
Într-o relație adevărată nu e totul mereu lapte și miere. Dar atunci când ai certitudinea că, indiferent de situația prin care treceți, vă puteți baza în continuare unul pe celălalt, cu încredere totală, deja este un prim semn de relație trainică și puternică. Cu alte cuvinte, fundația pentru o relație fericită există! Partenerii unei relații trainice și puternice au cunoscut suișurile și coborâșurile vieții fără ca acestea să le afecteze în sens negativ relația. Mai multe de atât, după fiecare experiență aceștia devin mai puternici și mai apropiați unul față de celălalt. 

Tu de ce fel de relație ai parte în acest moment din viața ta? Este relația ta una trainică? Este partenerul tău actual cel cu care îți vei petrece tot restul vieții? Asta nu poți știi niciodată sigur, însă noi o să-ți prezentăm câteva ”semne” după care te poți lua pentru a vedea dacă relația ta se califică pentru a deveni una longevivă.

1. Nu aveți nicio problemă în a vă petrece timpul separat unul de celălalt.
În primii ani de relație este firesc să vrei să îți petreci cât mai mult timp cu partenerul tău. Însă dedicarea ta totală în slujba relației s-ar putea să te consume de energie puțin mai mult decât credeai. E firesc ca după o vreme să îți dorești să ai parte de puțin timp doar pentru tine, în care pur și simplu să faci ce simți, cum simți, când simți, fiind doar tu cu tine. Dacă simți că evoluezi alături de partenerul tău, asta e minunat. Însă ai nevoie să simți că evoluezi și individual, că dezvoltarea ta personală nu depinde de partenerul tău și că în continuare te poți bucura de un timp de calitate petrecut singur.
Este normal și ok ca partenerul tău să constituie o mare parte din viața ta, însă fii foarte atentă să nu fie singura parte din viața ta. Dacă relația devine una de dependență, cei doi parteneri încep să stagneze. Și atunci când se așează stagnarea în cadrul unei relații, este foarte probabil ca unul dintre parteneri, sau ambii, să-și dorească o cale de ieșire, astfel încât să poată simți entuziasmul de la început…într-o nouă relație. Pentru a evita această situație, o ieșire din când în când cu prietenii sau un hobby individual ar putea contribui la menținerea pasiunii dintre parteneri.
Așadar, dacă vă puteți petrece timp separat, fără ca unul dintre voi să se simtă abandonat sau trădat, este foarte probabil ca relația voastră să aibă potențialul unei relații adevărate, stabile și trainice.

2. Aveți valori și principii asemănătoare.
La primele întâlniri partenerii vorbesc foarte mult despre hobby-uri, pasiuni, preferințe, amintiri din copilărie, familiile din care provin. Împărtășirea acestor lucruri partenerului tău îl ajută pe el să te cunoască mai bine pe tine ca persoană. Și astfel se planifică următoarele întâlniri. În timp, după ce relația prinde contur, este ”oficializată” și statutul de pe Facebook schimbat, s-ar putea ca partenerii să dorească să pătrundă mai profund unul în intimitatea celuilalt. Astfel, aceștia caută să-și descopere unul altuia valorile, convingerile și principiile după care își ghidează fiecare viața. Dacă până acum s-a dovedit că împărtășeau interese ori hobby-uri comune, ce îi poate conecta la un nivel spiritual și mai profund pe cei doi este împărtășirea unui set de valori comune sau cel puțin similare. Cu alte cuvinte, dacă regăsești și în ideile partenerului tău felul în care vezi tu viața și îți dorești să o trăiești, atunci sunt șanse foarte mari să aveți în față o întreagă viață petrecută împreună.
Ideea principală este că interesele și hobby-uri se pot schimba odată cu trecerea timpului, pe când adevăratele valori care stau la baza voastră ca ființe și, implicit, la baza relației voastre, în general rămân solide.

3. Gestionați orice ”problemă” în mod eficient…împreună! 
Atât în viața de zi cu zi, cât și în relație, situațiile mai puțin plăcute sunt inevitabile. Dacă știți cum să le gestionați și dacă aveți capacitatea de a găsi împreună soluții la acestea, ele nu vor face decât să vă întărească relația. În momentul în care realizați că sunteți mai mult decât un el și o ea implicați într-o relație, că sunteți o adevărată echipă, veți putea găsi împreună soluții la orice problemă. Plus că încrederea reciprocă va crește, întrucât veți contura convingerea potențatoare potrivit căreia, atâta timp cât sunteți o echipă, aveți țeluri și visuri comune și niciunul din voi nu va face nimic ce ar putea dăuna cuplului vostru.
Dacă puteți privi situația de fiecare dată și din perspectiva celuilalt, respectându-i diferența de opinie (în cazul în care există una), vă puteți bucura de o relație serioasă și conștientă. Asta denotă multă maturitate și această trăsătură este impetuos necesară pentru construirea unei relații trainice. Multe relații se încheie din cauza perspectivelor diferite asupra situațiilor apărute: fie nu pot să facă față problemelor financiare, fie nu pot comunica liber despre ce simt sau ce își doresc, fie au viziuni diferite asupra educației copiilor. Îți dai seama că o relație este puternică și trainică în momentul în care vezi cum partenerii fac față furtunilor vieții ca o echipă și nu fiecare pe cont propriu.

4. Puteți comunica deschis despre orice.
Pentru ca o relație să dureze, este important ca partenerii să poată vorbi oricând despre orice – emoții, probleme, idei – într-o manieră deschisă și fără să se simtă judecați ori condamnați pentru ceea ce simt sau gândesc. Cele mai des întâlnite trăsături ale unei relații conștiente, trainice și serioase sunt: încrederea, angajamentul și vulnerabilitatea. Comunicarea sinceră și deschisă implică revelarea vulnerabilității proprii și, în același timp, luarea angajamentului de a-l asculta pe celălalt și de a-i înțelege nevoile, fără a-l judeca sau încerca să-l schimbi. O comunicare sănătoasă este liantul care leagă toate aspectele unei relații conștiente și trainice.
Dacă puteți continua să comunicați și după primele luni de relație, după ce au fost spuse cam toate câte erau de spus, atunci veți putea comunica mereu deschis și de-a lungul anilor ce vor urma.

5. Vă păstrați autenticitatea indiferent de situație. 
Lucrurile nu vor fi întotdeauna roz și se poate întâmpla ca unul dintre voi s-o dea cu bâta în baltă. Este important ca în acele momente să rămâneți sinceri unul față de celălalt, să rezistați tentației de a vă pune măști. Este foarte simplu ca atunci când faci o greșeală să negi, să te ascunzi de celălalt după vorbe frumoase și expunerea unei situații diferite față de cea reală. Însă acest lucru nu va face decât să vă conducă spre o separare definitivă și inevitabilă. Amintiți-vă mereu că sunteți o echipă și că puteți trece prin orice împreună. Și când lucrurile sunt bune și frumoase, este foarte ușor să formezi o echipă cu celălalt. Adevăratul test apare când dați de probleme. Abia atunci deveniți conștienți de capacitatea voastră de a rămâne puternici, stabili și autentici.
Dacă rămâneți autentici în relație, atunci veți putea aplica toate lucrurile de mai sus cu o mai mare ușurință și cu sinceritate. Plus ca autenticitatea este cel mai frumos dar de intimitate pe care partenerii și-l pot oferi reciproc!
Suntem foarte curioși să ne spuneți și voi care sunt lucrurile care contribuie la consolidarea relației voastre. Așteptăm răspunsurile voastre mai jos, ca și comentarii, pe adresa de mail jurnaldecuplu@gmail.com sau prin formularul de contact de pe site.

Sursa articol: http://jurnaldecuplu.com/2015/04/16/5-semne-ca-ai-parte-de-o-relatie-solida/

Distanta emotionala in cuplu


ID:63361000
 
 
În multe cupluri, după ”luna de miere” apare o distanțare între parteneri. Pasiunea se diminuează, iar monotonia își face loc. Parteneri încep să evite intimitatea și caută să se refugieze în acțiuni, lucruri sau situații exterioare vieții de cuplu. În unele relații, apare copilul și se consideră greșit că distanțarea partenerilor s-a produs din cauza apariției copilului. În alte relații se folosesc motive precum munca solicitantă de la birou sau proiectele noi apărute în plan. Fiecare cuplu își caută (și găsește) motive pentru distanțarea dintre cei doi parteneri.
În majoritatea situațiilor întâlnite la cuplurile care vin la terapie, ea este cea care se simte vinovată și ”pisăloagă”, iar el este cel care ”are nevoie de spațiu”. Bineînțeles și reciproca este valabilă, dar vom dezbate în acest articol o situație foarte frecvent întâlnită. Voi puteți, la fel de bine, să schimbați adaptați rolurile potrivit propriei voastre relații.
Ea, o femeie chinestezică, auditivă și foarte deschisă, simte cum distanța emoțională își face loc în relația de cuplu. Felul în care percepe ea această schimbare este că nu se mai simte iubită, nu se mai simte apreciată și dorită. Începe să se întrebe dacă soțul ei mai simte ceva pentru ea. Prin urmare începe să-l întrebe, încercând să scoată de la el cu forța declarații de iubire. Acesta își simte spațiul invadat. Se simte forțat să răspundă ce ar vrea ea să audă, dar în același timp îi cere să îi dea spațiu, să-i permită să fie el cu el. Replica ei este: ”I-aș da mai mult spațiu, așa cum îmi cere, dar m-am săturat să mă simt singură. E ca și cum ar trăi doi străini sub același acoperiș”.
Pe de altă parte, el nu-și dorește decât să fie lăsat în pace. Spune că va veni către ea în momentul în care el va fi pregătit. Dar pentru că se simte bombardat în permanență, acel lucru nu se mai întâmplă. El nu vine către ea, pentru că nu este niciodată ”pregătit”.

Înțelegerea distanței emoționale în cuplu

Diferențele dintre cei doi provin dintr-un timp cu mult mai îndepărtat decât începutul căsniciei lor. Diferențele dintre ei provin din ceea ce oamenii de știință numesc ”tipuri de atașament”. Aceste tipuri de atașament sunt semințe sădite încă din perioada copilăriei și diferențele produse de ele decid când o apropiere este ”prea aproape” și o îndepărtare este ”prea departe”. Ambii parteneri simt aceste diferențe într-un mod foarte puternic. Iar tipul de atașament este foarte puțin probabil să se poată schimba vreodată. Renumitul cercetător și expert în relațiile de cuplu – John Gottman de la The Gottman Institute numește aceste diferențe ale tipurilor de atașament o ”problemă perpetuă”.
Dar adevărata situație cu care se confruntă cei doi NU este că ea își dorește mai multă atenție activă din partea lui și nici că el își dorește mai mult spațiu. Această distanță emoțională produce, de fapt, lipsa înțelegerii și a empatiei fiecăruia dintre ei vis-a-vis de nevoile celuilalt. Iar nevoile lor nu au nicio legătură cu calitatea relației dintre cei doi. Nu relația le-a creat aceste nevoi. Nu în căsătoria lor se află rădăcinile…ci, așa cum am spus, într-un timp mult mai îndepărtat.

Desfășurarea relației

Când am întrebat partenerii despre începutul relației lor, fiecare a avut doar aprecieri la adresa celuilalt. El vorbește despre cum ea era atât de atentă la nevoile lui, despre câtă răbdare avea cu el. Ea vorbește despre cum el știa să aprecieze fiecare lucru pe care aceasta îl făcea pentru el. Acum singurul lucru pe care i-l mai spune este ”lasă-mă în pace cu prostiile astea”.
Ce s-a întâmplat? Am spune timpul și locuitul împreună.

Contribuția Ei

Ea a observat că după ce s-au mutat împreună el părea să ”dea înapoi”. Așa a interpretat ea. Ce nu a înțeles ea era că el, înainte ca ei să se mute împreună, avea momentele lui de interiorizare, făcea lucruri de unul singur, avea mai mult timp pentru el. Toate acestea au dispărut în momentul în care a ales să-și împartă viața cu altcineva. A început să-și petreacă tot mai puțin timp singur, uneori chiar deloc. Iar în momentele în care el îi spunea ei că are nevoie să facă ceva de unul singur, ea lua lucrurile în mod personal, simțindu-se respinsă și dată la o parte.
Ea știa de la început că el era un tip destul de introvertit, care avea anumite hobby-uri pe care le făcea singur. Ce nu știa ea, era că după căsătorie, el și-ar fi dorit să continue cu lucrurile pe care obișnuia să le facă înainte. Ea n-a înțeles sau a refuzat să accepte că acele lucruri ar presupune și timp petrecut separat.
Ceea ce a atras-o cândva la el, și anume independența sa și felul lui misterios de a fi, i se păreau acum o amenințare pentru sentimentul ei de siguranță în cuplu.

Contribuția Lui

El a încetat să mai vadă atenția ei ca pe un semn de iubire și înțelegere. A început să o perceapă ca fiind ceva invaziv pentru el, mai ales când el își dorea să facă ceva ce îi făcea plăcere. El o vedea pe ea ca fiind ”plină de nevoi” și chiar de multe ori îi arunca replica ”Of, tu cu nevoile tale”. El era obișnuit cu o viață relativ celibatară și se întreba acum dacă nu a făcut o greșeală alegând să-și împartă viața cu altcineva.

Cercul vicios

Iată cum distanța emoțională a început să se facă simțită…și acțiunile repetitive o cultivă.
Cu cât ea încerca mai mult să se apropie de el în momentele în care el își dorea să fie singur, cu atât gesturile ei de tandrețe și atenție erau tot mai puțin apreciate de el. În timp el a început să se ferească de ea, să o evite, să încerce cu orice preț să fugă de intimitatea cu ea. Pe măsură ce el devenea tot mai distant, ea încerca tot mai mult să facă lucrurile pe placul lui, astfel încât să încerce să-l ”îmbuneze” sau să-i atragă atenția.
Apoi ea, simțindu-se respinsă, s-a supărat. Iar el nu era acolo pentru ea. Supărarea ei nu făcea decât să-l enerveze și să-l îndepărteze. Ea se supăra mai tare. El devenea tot mai distant și mai furios. Și iată cercul vicios care se repeta și nu făcea decât să producă tot mai multă suferință în relația lor de cuplu.
După un timp, ea a încetat să mai încerce să-i facă pe plac. În schimb, a început să-l critice și să-i reproșeze lipsa de prezență și faptul că e nevoită să trăiască ”singură”. Drept răspuns, el s-a îndepărtat și mai mult. După o vreme cei doi au început să-și petreacă tot mai puțin timp împreună și chiar și atunci, erau amândoi tensionați și plini de resentimente.

Cele două probleme dintr-o căsnicie

După căsătorie sau după mutatul împreună cei doi parteneri se confruntă cu două probleme: 1.nu obțin ceea ce își doresc și… 2.obțin exact ceea ce își doresc.
El o alesese pe ea de parteneră pentru că avea nevoie de cineva care să îl scoată din carapace. Ea era foarte deschisă, vorbăreață și plină de viață și el aprecia enorm acest lucru la ea. Așadar el obținuse de la partenera sa exact ce avea nevoie.
Ea își dorea un partener serios, pentru că vroia o relație serioasă, nu doar un flirt sau o aventură. Ea avea nevoie de cineva serios, chiar timid, despre care știa că dacă îi va spune că o iubește, chiar așa va fi. Ea știa că el este timid, retras și uneori chiar preferă să petreacă timp singur pentru a se încărca de energie. Și exact așa cum își dorise ea, el era timid, retras, își manifesta sentimentele atunci când le simțea cu adevărat și avea nevoie să-și petreacă timp singur.
De multe ori cuplurile sunt surprinse să conștientizeze că a obține ce-și doresc de la parteneri poate deveni o problemă. Pentru că ce cred ei că își doresc nu e ce își doresc ei de fapt.
Așa cum fiecare monedă are două fațete, și trăsăturile personalității fiecărui partener au două aspecte. Și nu de puține ori se întâmplă ca exact acel lucru care ne-a atras inițial la partenerul nostru să fie cel mai deranjant aspect acum pentru noi.
Partenera deschisă și vorbăreață de la început e acum partenera care ”nu mai tace din gură”. Iar tipul serios și timid e acum retras și indiferent.

Distanța emoțională afectează viața sexuală

Sexul pasional de la începutul relației își pierde pasiunea. Apoi își pierde…frecvența. Apoi pe amândouă.
Ea se folosea de actul sexual pentru a se simți mai conectată la el. Și își dorea ca în timpul actului sexual, el să îi spună cât de mult o iubește.
Pentru el, actul sexual era precum o ”transă” în care efectiv era și prin care se putea conecta în mod tăcut și liniștit la ea, arătându-i cele mai profunde sentimente ale sale la nivel non-verbal. Când ea începea să vorbească, încercând să-l facă și pe el să exprime ce vroia ea să audă, el își pierdea starea și excitația. El nu se putea concentra și asupra senzațiilor pe care le simțea și și asupra cuvintelor pe care trebuia să le scoată pe gură pentru a o mulțumi pe ea. Astfel, în timp, actul sexual, în loc să mai fie o formă de conectare fizică și emoțională între ei, a ajuns doar o altă obligație din cadrul cuplului lor. Și mai târziu nici măcar din obligație nu o mai puteau face. El nu se simțea suficient de bun, simțea că n-o satisface. Astfel a început să aibă probleme de erecție, fapt ce ei (potrivit convingerilor ei) îi ”confirma” lipsa interesului lui față de ea și faptul că el n-o mai iubește.

Ce este de făcut în cazul distanței emoționale?

Din ce am experimentat până acum, noi suntem de părere că un pas extrem de important este cultivarea aprecierii și afecțiunii în cadrul relației de cuplu. Cuplurile precum cel de mai sus sunt ajutate să-și amintească acea perioadă din viața relației lor în care fiecare partener simțea că primește de la celălalt exact acele lucruri de care avea nevoi. Este revelator exercițiul prin care cei doi sunt conduși către începutul relației lor – prima vedere, prima întâlnire, primul sărut, primul ”te iubesc” – toate acele momente unicat care au construit fundația relației. Astfel ei își amintesc ce anume i-a adus împreună și care este adevăratul motiv pentru care ei sunt împreună, dincolo de barierele și zidurile construite în timp. După acest exercițiu se poate stabili un mers al terapiei pentru cei doi, spațiul fiind astfel creat.

Schimbarea percepției

Pe măsură ce fiecare dintre parteneri conștientizează încotro îi poartă acel cerc vicios în care au intrat, aceștia devin disponibili pentru o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă și își doresc vindecarea. Nu spune nimeni că e ușor și nicidecum vindecarea nu se produce peste noapte. Este vorba despre o ”muncă” împreună în această direcție și pentru asta este nevoie de deschiderea ambilor parteneri către vindecarea relației de cuplu.
Primul și cel mai dificil lucru a fost ca cei doi parteneri să învețe să nu mai ia lucrurile personal. Starea pe care o are partenerul este produsă fie de o rană interioară, fie de o înțelegere falsă a lucrurilor. Din acest punct, comunicarea este indispensabilă, atât pentru clarificare, cât și pentru reconectare. Iar pentru partea de comunicare, noi recomandăm de fiecare dată Dialogul IMAGO. L-am testat, îl practicăm în cuplul nostru, îl dăm mai departe, iar cuplurile care vin la terapie rezonează foarte bine cu el.
Revenind la cuplul de mai sus…după un timp fiecare a început să înțeleagă ce este cu distanța emoțională, de unde vinde ea. Au făcut amândoi puțin efort pentru a se reconecta, pentru a se redeschide unul față de celălalt. Răbdarea a fost esențială pentru construirea unei comunicări sănătoase. Dar cu acest puțin efort și cu munca dedicată acestui aspect al vieții lor, cei doi au încetat să mai ia lucrurile la modul personal.
Ea a spus: ”Am știut mereu că mă iubește. O simțeam în interiorul meu, dar nu știam și nu înțelegeam de ce nu mi-o arată. Terapia ne-a creat spațiul și ne-a dat șansa de a comunica deschis și sincer unul cu celălalt. Până la urmă am ajuns la concluzia că nevoia lui de spațiu chiar asta era: pur și simplu nevoia lui de a fi singur cu el. Și asta nu înseamnă că nu vrea să-și petreacă timp cu mine sau că fuge și se refugiază de mine. Nu, pur și simplu, are parte de timpul lui cu el, în care își poate reîncărca bateriile în felul lui, fără să se simtă nevoit să se justifice. El nu pe mine mă respingea și abia acum am înțeles acest lucru. Dar a fost mult prea dureros pentru mine să încerc să înțeleg de una singură”.
Pe măsură ce înțelegerea ei vis-a-vis de nevoia lui a crescut, el a început să facă pași către ea. A înțeles teama și disperarea care se afla în spatele comportamentului ei.
El spune: ”Am încetat să mă mai simt prost pentru nevoia mea de spațiu care o deranja atât. Am încetat să mă mai simt vinovat pentru ceea ce sunt. În momentul în care ea a înțeles că este iubită, apreciată și dorită și că nevoia mea de a fi eu cu mine este doar nevoia mea și nu este îndreptată împotriva ei, lucrurile dintre noi s-au detensionat. Ea a devenit mai relaxată și mi-a permis să am parte de acel timp cu mine. Putând să mă reîncarc cu energie în felul meu, am putut să mă întorc de fiecare dată la ea, având ce să-i ofer și chiar oferindu-i mai mult din energia și timpul meu. Am reușit să-i ofer și eu înapoi ce îmi oferea ea.”
În cazul lor, ea a fost cea care a inițiat schimbarea. Dar și el a fost nevoit să schimbe ceva. În primul rând a trebuit să învețe să spună ”te iubesc”. Acest lucru i-a venit destul de greu la început, întrucât a crescut într-o familie în care cei din jur nu îi spuneau aceste lucruri, dar i le arătau. Așadar, verbalizarea sentimentelor a fost un adevărat proces pentru el. În distanțarea emoțională care s-a petrecut între el și soția lui, el și-a regăsit proprii părinți, despre care spune: ”Părinții mei s-au iubit mult unul pe celălalt, dar erau destul de formali în felul interacțiunii dintre ei. Nu i-am auzit niciodată făcându-și declarații de dragoste.”

Cultivarea aprecierii și afecțiunii în cuplu ca abordare terapeutică

Exercițiul folosit cu cei doi a avut rezultat. El a început să se deschidă, să învețe să comunice, să verbalizeze ce simte și să-și poată exprima nevoile fără a se simți vinovat și fără a-și pune măști. Chiar dacă la început pentru el a fost destul de dificil să verbalizeze ce simte și să-i spună soției sale cât de mult înseamnă aceasta pentru el și cât de mult o iubește, pentru ea a contat enorm. Ea s-a simțit din nou iubită și apreciată. Și asta a făcut-o să-i ofere lui spațiul necesar pentru ca el să se poată reîncărca.
În loc să perpetueze ”cercul vicios” în care intraseră, acest cuplu a descoperit ”cercul virtuos” al iubirii și afecțiunii.

Viața sexuală

Bineînțeles că în timp și apetitul sexual al celor doi a revenit. Înțelegând că diferențele dintre ei se regăsesc și în felul în care face dragoste fiecare, au putut să găsească o soluție de mijloc. Astfel el a învățat să-i comunice ce simte chiar la începutul actului sexual până în momentul în care era suficient de excitat. Ea a înțeles și a acceptat că pe măsură ce el devine tot mai excitat va vorbi tot mai puțin, pătrunzând în lumea minunată a senzațiilor. Apoi au devenit compatibili, în sensul că la începutul actului își exprimau amândoi sentimentele și aprecierea unul față de celălalt,  iar pe parcurs deveneau tot mai prezenți în atingeri, ajungând ca la final să se bucure amândoi de extazul senzațiilor fizice renunțând la cuvinte.
Astfel pasiunea și armonia a revenit în viața lor de cuplu și astăzi sunt foarte fericiți și mulțumiți de decizia luată atunci, aceea de a merge la un terapeut care să-i poată îndruma către reconectare, readucându-i împreună.

Sursa articol: http://jurnaldecuplu.com/2015/06/30/distanta-emotionala-in-cuplu/

luni, 15 iunie 2015

Adrian Nuta- Despre Iubire

215708_335146536574794_2068328851_n

Iubirea nu îmbolnăveşte, nu trimite oamenii în spital şi nu plăteşte şedinţe la psihoterapeut.

Cred că momentul adevărului într-o relaţie este acela în care unul dintre parteneri se simte atras de cineva din afara cuplului. Atunci aflăm dacă iubirea supravieţuieşte, fiind autentică, sau dispare, deoarece nu era decât o amăgire. Acestea sunt testele necruţătoare ale iubirii, lecţiile la a căror tablă eşti scos sau scoasă, urmând a descoperi dacă ai aflat ceva despre sacrificiul dorinţelor infantile, acceptarea matură a opţiunilor altuia, allocentrism şi generozitate. La momente ştiute doar de ea, viaţa te cheamă să citeşti lecţia despre gelozie sau te invită să parcurgi manualul anxietăţii de abandon. Sunt sigur că face asta în cel mai desăvârşit chip posibil, pregâtindu-şi îndelung actorii şi decorul. Este ca şi cum ar avea un plan de evoluţie în ceea ce te priveşte, pe care îl activează în momentul-cheie, momentul de care tu profiţi sau nu, în funcţie de cât de nervos sau inteligent eşti.

Viaţa, Dumnezeu sau propriul tău Sine îţi testează periodic disponibilitatea de a iubi, te ajută să devii mai conştient de resurse şi vulnerabilităţi, îţi luminează părţile de umbră, râde de ceea ce ai supra adăugat, colecţionat sau exagerat, într-un cuvânt, participă la propria ta evoluţie. Dacă există un scop, probabil e acela de a-ţi extinde iubirea, de a învăţa să iubeşti fară aşteptări şi pretenţii, de a sărbători iubirea altuia când eşti martor, de a oferi fǎră a cere nimic în schimb.
Pământul e plin de oameni temători, care pun condiţii pentru a se proteja. Mai interesant, de acum încolo, este să se umple cu oameni liberi, neinhibaţi în exprimarea iubirii. Altfel prevăd nişte secole groaznice, jenant de monotone în ceea ce priveşte relaţiile. Este ca şi cum ai avea câteva casete video, le-ai rula mereu şi mereu. Control, abandon, trădare, gelozie, nesiguranţă. Oricât ai fi de creativ şi tot te plictiseşti. La un moment dat simţi nevoia unei schimbări. Viaţa face experimente, descoperă o serie de tipare, le manifestă din nou şi din nou până când ajunge să nu le mai suporte şi inventează altele.

Mai mult decât atât, să fii gelos şi din nou gelos şi iarăşi gelos nu e doar plictisitor, ci şi obositor, la un moment dat. O relaţie de cuplu pătrunsă de libertate îmi pare mai mult o relaţie de prietenie, o interacţiune minunată între doi oameni care nu-şi aparţin unul altuia, dar se cunosc unul pe altul, atât cât e posibil, relaxaţi în ceea ce priveşte viaţa, abandonându-se în mâinile ei cosmice, diferenţiind corpul de suflet fǎră a le diviza. Relaţiile de cuplu, netransformate încă în relaţii de prietenie, sunt drastic limitative, fuzionate, sufocante.
 
Nu te poţi plicitisi când există spaţiu, când celălalt se schimbă sau creşte fǎră ca tu să ştii cum, când interactionezi profund şi cu alţi oameni, care te îmbogăţesc, care trezesc în tine sentimente şi gânduri noi. La un moment dat dacă desincronizările se înmulţesc, iar nevoile fundamentale nu-şi mai găsesc răspuns, ca doi bum prieteni, care au mers o bucată de drum, vă puteţi despărţi fară resentimente şi agende ascunse. Poale altă dată o să vă reîntâlniţi sau poate nu, aceasta nu este deloc important când vă luaţi la revedere cu inima uşoară, recunoscători pentru ceea ce v-aţi oferit unul altuia, amuzaţi în conflictele copilăreşti în a căror plase ați căzut uneori, optimişti privind viitorul.

Schimbările sunt mai uşoare când oamenii sunt prieteni, când ei refuză să fie prizonierii unor roluri rigide de genul “soţia mea”, “iubitul meu veşnic”, “sufletul meu pereche”. Când te identifici puternic cu un rol este ca şi cum ai trăi cu o mască pe faţă, pe care îţi va fi greu s-o dezlipeşti când va sosi timpul.
Dacă ai fi ceva mai detaşat, dacă mai mult te-ai juca cu un rol decât să te identifici cu el, nici relaţia ta nu ar fi aşa de încordatǎ. Dacă eşti cinstit vei recunoaşte tensiunea pe care o produc rolurile polare (soţ/ soţie, partener/ parteneră), tensiune izvorâtă din necesitatea de a fi sau a te comporta într-un anumit fel, chiar şi atunci când nu simţi asta.
Tot ceea ce fac oamenii forţat naşte tensiune, iar viața cuplului este scena unor acumulări şi vârfuri de tensiune deloc neglijabile. Pentru a nu face valuri, pentru a păstra aparentele, pentru a evita conflictul, pentru a nu speria copiii, pentru a idealiza relaţia, pentru toate aceste scopuri pe care le atingi achiţi anumite costuri lăuntrice. Frustrările şi tensiunea asociata lor cresc, energia este reţinută în mecanisme de aparare, dispoziţia variază surprinzător sau se stabilizeazǎ la valori joase, de tip depresiv.

Acestea nu sunt condiţii pentru dezvoltare, sunt doar circumstanţe şi premise puternice pentru dificultăţi şi suferinţe nevrotice. Să te cramponezi de o persoană sau un rol, să-i pretinzi celuilalt sa se comporte în feluri care îi sunt străine pe moment sau nu-l definesc, să separi experienţa emoţionalǎ de ceea ce îți cer normele sociale sau loialitatea familiei de provenienţă, toate acestea sunt mijloace sigure de a-i răni sufletul, claustrându-l într-un perimetru cu indice de confort minim. Dacă relaţia a avansat în timp, începi chiar sǎ te obişnuieşti cu pulsaţiile ei devitalizate şi să te temi de schimbare, mai ales că schimbarea nu poate fi controlată şi te poate duce spre ceva mai neplăcut. Aşa de bine, de rău relaţia merge, nu e ceva extraordinar, însă nu e nici infernală, ai auzit de situaţii absolut penibile şi oricum nu există relaţii perfecte.
 
Acest mod de a gândi este numai bun pentru a cădea într-o letargie din care nu te va mai scutura decât proximitatea morţii, cu menţiunea că această conştientizare ar putea fi cu totul tardivă.
Pentru mine, o relaţie comodă este o relaţie din care orice magie a dispărut, misterul s-a evaporat, iar sentimentele au intrat în prezent. O relaţie vie este o relaţie incomodă, cu parteneri care îşi explorează angoasele şi furia, care nu ezită să spună ceea ce gândesc şi nu-şi calcă în picioare principiile, de dragul unei armonii de cinematograf. Iubirea este fermecătoare tocmai pentru că nu ştii de unde vine şi cum a apărut în sufletul tău. Poţi să te bucuri de ea, să o cultivi dacă te duce capul, însă nu o poţi forţa să rămână. Poţi iubi pe cineva o vreme, după care să constați că sentimentele tale au devenit camaradereşti, s-au diluat, s-au erodat, au fost înlocuite cu dezamăgire şi tristeţe. Este împotriva unei logici elementare să pretinzi că nu s-a întâmplat asta, să te chinui să aprinzi un foc din care nu a rămas decât cenuşă, să te minţi şi sǎ-i minţi pe alţii (de pildă, pe copiii tăi).
 
Nu te poţi forţa să iubeşti tot aşa cum nu te poţi ridica în cer trăgându-te de şireturi. De asemenea, nu poţi forţa pe nimeni să te iubească, orice fel de avantaje sociale sau financiare ai oferi la schimb. Sentimentele nu pot fi cumpărate. Pentru falsele sentimente, în schimb, exista o piaţă înfloritoare.
Cred că iubirea şi libertatea au o esenţă comunǎ, doar astfel îmi explic rezistenţa iubirii la orice formǎ de manipulare. Temporar, poţi trezi o falsă iubire în celălalt. Această iubire nu te hrăneşte, singurul lucru care creşte în tine datorită ei fiind Eul. Eul se umflǎ ca un balon şi la un moment dat se sparge, cu zgomot. De asemenea, nu poţi iubi atunci cand te simţi vinovat.  

Vinovăţia şi iubirea nu pot locui în acelaşi spaţiu. Creează vinovăţie şi garantat nu vei mai fi iubit. Un om culpabilizat vibrează altfel, frecvenţele lui se modifică, el coboară de pe culmile iubirii în văile şi cazanele cunoscute, asistat de specialişti cu corniţe. Acolo nu există bucurie, ci doar durere moralǎ, reproşuri, ruminaţii. Ori iubirea nu există în afara bucuriei.
Iubirea este încântare, extaz, spontaneitate, dans. Un om care se simte vinovat nu dansează. El se gândeşte cum să repare, ce fel de cenuşă să-şi pună în cap, eventual cum să procedeze data viitoare, astfel încât să nu mai fie prins.
 
Culpabilizarea nu poate fi în serviciul iubirii, deoarece nu are nicio legătură cu iubirea. În opinia mea NU EXISTĂ IUBIRI VINOVATE. Iubirea are această putere colosală de a face totul pur, inocent, frumos. Pentru doi oameni care se iubesc, vârsta, poziţia socială, aptitudinile sunt variabile nesemnificative. Desigur, relaţiile incestuoase nu sunt expresii ale iubirii, ci ale pulsiunii erotice scăpate de sub control.

Iubirea este luminoasă şi nutritivă. Iubirea nu îmbolnăveşte, nu trimite oamenii la farmacie sau în spital, nu plăteşte şedinţe la psihoterapeut. Ea nu se naşte din corp, nu e un fenomen biologic, deşi se poale manifesta expresiv şi tandru prin corp.
Iubirea vine de undeva de sus, coboară asupra unui om care se simte, astfel, binecuvântat, rămâne numai ea ştie cât şi de ce, după care pleacă pentru a reveni mai târziu şi tot aşa, până când omul îi cere să termine cu această instabilitate şi să se aşeze în el, pentru totdeauna. Această ultimă parte se numeşte “căutare spirituală”.
 
Mai cred că există medii ostile şi medii favorabile iubirii. Altfel spus, că o poţi ispiti să vină, că te poţi pregăti pentru a-i primi vizitele, cultivând anumite calităţi ale inimii. Nu e obligatoriu să trăieşti o mare iubire dacă eşti binevoitor sau nonviolent, dar şansele sunt ceva mai mari. Până la urmă aceasta este vechea problemă a Gratiei Divine, care coboară asupra păcătoşilor, doar că nu toti păcătoşii sunt la fel…
Psihoterapeut Adrian Nuţă – Infinitul mic, iubindu-l pe cel Mare
 Sursa articol: https://drumuricatretine.wordpress.com/2015/06/13/iubirea-nu-imbolnaveste-nu-trimite-oamenii-in-spital-si-nu-plateste-sedinte-la-psihoterapeut/