Când un bărbat și o femeie devin unu, acel ”unu” esti TU (Rumi)

vineri, 5 august 2016

" Te iubesc "

Ce se petrece în mintea noastră când auzim «Te iubesc»?

Te iubesc” nu este doar un simplu clişeu pe care îl spunem când suntem fericiţi, ci are o putere atât de mare, încât activează întregul sistem neuronal din creierul nostru şi generează o stare euforică la nivelul întregului corp.
În opinia psihologului Alexandru Pleşea, , iubirea este, în fapt, cea mai puternică emoţie – măsurată de cercetători – pe care corpul nostru o poate manifesta, dar aceasta nu vine din minte, ci este doar coordonată de către minte. Ea produce în noi o forță atât de mare, încât toate cele cinci simțuri fizice își măresc intensitatea. Gustul este altul, atingerile mai intense, privirea mai ageră și vigilentă, auzul mai calibrat și mirosul mai fin. 
Studiile arată că procesele de memorare, amintire și inovație în timpul unei relații de iubire devin mult mai facile și deschizătoare de noi oportunități în viață. Mai mult, specialistul consideră că iubirea este singura stare care îl conduce pe om să observe ce puteri are de fapt, însă gândurile, obiceiurile şi chiar prejudecăţile noastre ne împiedică să o trăim intens şi pe termen lung.
Iubirea – ca stare – o avem genetic întipărită în fiecare dintre noi, este substanţa primă din care suntem clădiţi, însă mintea noastră a generat un sistem alternativ, dihotomic, care estompează sau remodelează fluxul de iubire care ne curge prin fiecare celulă a corpului nostru. Acest sistem alternativ construit artificial de creier, care a primit aceste învăţături de la societatea contemporană, ne împinge spre iubire unilaterală, spre iubire condiţionată şi spre orgolii în dragoste. Această stare duală în care trăim – iubirea înseamnă libertate totală / iubirea implică condiţii – ne face să experimentăm confuzia, stresul şi stările de anxietate şi ne este foarte greu să vedem şi să experimentăm acest sentiment în starea lui pură. Iubirea are nevoie să fie înțeleasă ca fiind neschimbătoare, necondiționată de gânduri; nu fluctuează și nici nu depinde de factorii externi. Ea fiind un proces al inimii, și nu al gândurilor. Gândurile sunt de fapt obișnuințele minții, care de cele mai multe ori distrug căsnicii, relații, colaborări etc.”, consideră psihologul Alexandru Pleşea.
Primul „Te iubesc” înseamnă aprobarea sentimentelor. „Te iubesc” spus în timpul unei relaţii lungi, înseamnă confirmarea primului „Te iubesc”
Exponentul sau simbolul sentimentului de iubire, în toată convenţia noastră socială, este expresia „Te iubesc”, iar implicaţiile acesteia au depăşit cu mult graniţele sale iniţiale. În acelaşi timp, psihologul afirmă că poveştile de dragoste aflate la început sunt guvernate de iubire pasională, care activează o cantitate mare de oxitocină – hormonul fericirii şi al ataşamentului, iar primul „Te iubesc” pe care îl spunem persoanei dragi, va fi perceput la nivel mental ca fiind aprobarea şi acceptarea sentimentelor. „Te iubesc” va transcende omul dintr-o stare fizică într-una pur spirituală. 
Cu cât repetarea cuvintelor „Te iubesc” va fi confirmată unul altuia, cu atât mai mult omul va fi readus la starea inițială, puternică și transcendentală pe care a avut-o la prima auzire a acestor cuvinte. „Învățarea repetării cuvintelor «Te iubesc» către persoanele dragi devine o expresie cu putere atât de mare, atât din punct de vedere emoţional, cât şi mental, încât poate învinge toate filtrele mentale care împiedică iubirea să se manifeste la nivelul cel mai înalt. Spuneţi-le des părinţilor, bunicilor, fraţilor, verişorilor, soţiilor, soţilor, iubiţilor şi iubitelor acest «Te iubesc» deoarece depresiile, supărările şi toate stările negative produse de creier, pot dispărea instantaneu datorită acestui mic impuls. Percepția pe care o vedem de la cei care spun des «Te iubesc», este construită în jurul stărilor de fericire, venită din bunăvoință și ajutor nelimitat, milă, iertare și înțelegere fără judecată”, conchide psihologul Alexandru Pleşea.
Sursa articol :http://arta-feminitatii.blogspot.ro/2016/08/ce-se-petrece-in-mintea-noastra-cand.html

luni, 30 mai 2016

A iubi cu adevarat - Adrian Nuta

couple_love_happiness_smile_hug_25676_1920x1080

Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă

De ce oamenii simt nevoia să-şi posede semenii? De ce „te posed” este împachetat  într-un ambalaj frumos colorat pe care scrie „te iubesc”? Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Nu-ţi place ce citeşti, nu-i aşa? Aceasta e realitatea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti.

Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău,  nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia  aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta. Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.”

A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb.  Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi. Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva.

Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier. Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască.

Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit. Cât de numeroase sunt relaţiile împărăteşti?

Relaţiile care să nu fie subtil infiltrate de demonii posesivităţii, geloziei sau controlului sunt puţine. Poate te revoltă afirmaţia aceasta. Cumva te include şi pe tine. Dar tu ai o relaţie armonioasă. Soţia îţi este credincioasă. Soţul tău îţi este fidel. Nu te hazarda. Demonii stau multă vreme ascunşi prin văgăunile inconştientului, aşteptând o situaţie favorabilă. Ipoteza mea este aceasta: dacă nu te-ai confruntat cu nici o situaţie în care partenerul tău să fie atras de altcineva, sunt aproape sigur că nu ţi-ai depăşit posesivitatea.
Spun „aproape” deoarece există şi probabilitatea să fii un sfânt, situiaţie în care mi-ar plăcea să te întâlnesc şi să pun mâna pe tine.

Mai există un criteriu după care poţi recunoaşte iubirea reală. Iubirea reală nu conduce niciodată la suferinţă. Nu ai cum să suferi „din iubire”.
Iubirea reala nu presupune niciodată suferinţă. Doar fericire. Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu  reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi. În acest punct vreau neapărat să fac o menţiune.

Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Unii s-au retras în mănăstiri, închipuidu-şi că dacă n-au putut iubi un alt om, îl vor putea iubi pe Dumnezeu. Alţii s-au retras în ei înşişi. Ei au încercat sau încearcă sa  blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori!  

Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. O  apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău. Dar te-ai analizat suficient ca sa fii sigur de asta?

Iubirea care conduce la suferinţă nu este reală. Este ireală! Este o iubire iluzorie. Tu suferi acum (el te-a părăsit) şi eşti convinsă că l-ai iubit. Draga mea, nu l-ai iubit. Doar ţi-ai imaginat asta!  E unul din cele mai frumoase lucruri pe care oamenii şi-l pot imagina. Şi oamenii nu ezită deloc.  Dacă l-ai fi iubit, acum ai fi preocupată să-i fie bine acolo unde s-a dus, să fie satisfăcut de alegerea lui. Dacă a început o altă relaţie, dorinţa ta ar fi ca el sa fie fericit.

Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.


În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul ca ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Ţi se pare că nu am nici un fel de milă faţă de tine? Intr-un fel, ai dreptate. Nu am nici un fel de milă pentru iluziile tale. Este ca şi cum ai fi dormit, iar eu îţi arunc puţină apă rece pe faţă. Trezeşte-te la realitate! Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală. Dacă el a plecat sau dacă ea te-a abandont, aceasta nu arată decât că ei aveau nevoie de altceva. Ceea ce tu aveai de oferit nu era exact ceea ce căutau. De ce să fii supărat pentru asta? Te superi pe cineva care caută o anumită adresă şi nimereşte din greşeală la tine? Şi dacă tot a venit şi aţi petrecut puţin timp împreună, cauţi să îl reţii cu forţa? Şi pe urmă numeşti asta „iubire”?

Iubirea nu este posesivă şi nici calculată. „Poate va rămâne dacă îi promit cutare sau îi ofer cutare lucru”. Îţi spun: este mai bine să nu rămână! Dacă el rămâne pentru că tu îi oferi ceva la schimb, el nu rămâne pentru tine, ci pentru acel ceva. Relaţia voastră poate fi studiată la Ştiinţe Economice. Pentru aşa ceva trebuie plătit impozit la stat.Dacă ai chiar acum o relaţie şi spui „te iubesc”, te invit să te observi foarte atent. Pentru că acest sublim „te iubesc” poate să conţină următorii 2 viruşi:
  • Îţi aparţin. Sunt al tău.
  • Îmi aparţii. Te posed.
Dacă acesta e cazul tău, ai nevoie urgentă de medicamente. Aceste medicamente eu le-am strâns sub numele de conştientizare. Afla de ce vrei să devii proprietatea cuiva sau de ce vrei să posezi pe cineva. Ce te nemulţumeşte în asemenea măsura la tine însuţi? În mod clar nu te simţi fericit şi împlinit cu tine însuţi şi ai nevoie de cineva care să-ţi distragă atenţia de la fiinţa ta. Te temi să stai faţă în faţă cu tine însuţi. Te refugiezi într-o relaţie pe care lipeşti eticheta nobilă a iubirii.


O fiinţă care se lasă posedată devine un obiect. Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă. Când te simţi împlinit şi fericit, tu iubeşti în mod natural, în acelaşi fel în care respiri. Iubirea este un fel de respiraţie a sufletului tău liber. Nu ai reuşi decât să fii penibil spunând: „Plecaţi de aici. Acesta este aerul meu.” în acelaşi fel eşti penibil crezând că celălalt îţi aparţine şi că tu nu poţi supravieţui fără el. Poţi trăi şi încă foarte bine, dacă ai suficientă răbdare pentru a-ţi identifica şi transforma posesivitatea. Nu, nu am greşit. Posesivitatea poate fi transformată. Un mare posesiv este, pe invers, un mare iubitor.

A poseda se polarizează cu a dărui. A şti să realizezi această transformare este una din cele mai înalte capacităţi umane. Dacă trăieşti posesivitatea până la capăt, fără să o negi sau să o reprimi, ea începe să se transforme. Energia ei începe să urce, înăuntrul fiinţei tale. Nu va deveni imediat iubire, adică nu va urca instantaneu la etajul afectiv. Se poate opri un etaj mai jos, în zona bunei dispoziţii. „Doamne, oare aş fi putut fi mai prost decât atât?” Te amuzi pe seama ta. Libertatea ta a crescut. Dacă ai ajuns să râzi de propria ta prostie, ai făcut un salt extraordinar.

Aceste lucruri par simple când le citeşti într-o carte. La treabă cu tine! Posesivitatea şi sora ei, gelozia, paralizează iubirea. Ocupă-te puţin de ele! A te duce la mănăstire este foarte simplu. Nu te costă decât trenul. Dar a iubi şi a nu fi posesiv, a iubi şi a nu fi gelos, aceasta este o realizare splendidă.
AUTOR-Adrian Nuta – Inchisorile invizibile
 Sursa articol https://astrodeva.wordpress.com/2016/05/25/posesivitatea-este-o-expresie-a-fricii-iar-frica-se-naste-din-ignoranta/

duminică, 31 ianuarie 2016

Relatia constienta de cuplu

Daniel

În articolul de astăzi veți găsi frânturi din interviul pe care Daniel Rusu, co-fondator ”Jurnal de Cuplu”, l-a acordat pentru Ziar de Cluj, care amintesc despre importanța creării unei relații sănătoase de cuplu. Sunt învățăminte demne de notat și urmat, așadar vă invităm să le citiți și…să le puneți în practică!

”Lucrurile care ies la suprafață în partenerul tău nu au nicio legătură cu tine, cu ceea ce faci tu, doar recreează pentru el o situație din trecut, condițiile unei situații din trecut. Practic, tiparele, comportamentele, emoțiile ni le construim în copilărie, prin relația pe care o avem cu îngrijitorii noștri, și ceea ce facem pe parcursul vieții este să atragem în viața noastră situații sau persoane care să recreeze acele tipare, pentru că pe acelea le cunoaștem, aceea este zona noastră de confort.

Acesta este unul dintre motivele pentru care toți partenerii noștri seamănă între ei, și seamănă nu neapărat din punctul de vedere al caracteristicilor lor, ci al emoțiilor pe care le stârnesc în noi. Suntem atrași de același tipar emoțional și comportamental, pentru că asta este ceea ce cunoaștem și ne este familiar, iar o relație conștientă te face să devii conștient, în cadrul ei, de toate aceste tipare pe care le ai, să știi de unde provin. Într-o astfel de relație, atunci când trăiești emoții sau stări negative, relația devine un mediu prin care poți să găsești cauza acestor trăiri.

Mă simt frustrat, de exemplu, de faptul că partenera mă ignoră. Am o stare negativă legată de situația asta și, într-o relație conștientă, în loc să dau vina pe ea pentru lipsa de atenție, să o învinovățesc pe ea de starea mea emoțională negativă, îi comunic starea pe care o am, iar apoi îmi îndrept atenția asupra mea, pentru că starea eu o trăiesc, și merg în copilăria mea pentru a încerca să îmi dau seama când am simțit prima dată acest tipar emoțional. Partenerul este cel care îmi scoate această stare la suprafață, aș că ar trebui să îi fiu recunoscător pentru că mă ajută să îmi conștientizez un blocaj emoțional sau o stare negativă. După ce îmi reamintesc, începe partea de vindecare; sunt diferite tehnici și metode, fie de consiliere, fie de terapie, care îmi permit, nu să modific ceea ce s-a întâmplat, pentru că asta este imposibil, ci să îmi modific percepția asupra situației trăite în copilărie.

De exemplu, s-ar putea ca în copilărie să descopăr o situație când părinții erau atât de ocupați cu serviciul, cu grijile lor, încât nu mi-au acordat suficientă atenție, nu au fost atenți la ceea ce le spuneam sau la nevoile mele, și atunci am trăit pentru prima dată această stare de a nu conta, de a nu fi important, de a nu avea valoare ceea ce spun și de a nu primi atenție. Acest aspect al meu, născut în copilărie, este încă în mine și se manifestă pe parcursul vieții mele, pentru că este deja un tipar cunoscut.

Pentru că majoritatea rănilor emoționale și a tiparelor create în copilărie revin în viața noastră în cadrul relațiilor de cuplu din viața matură, mediul cel mai intim și mai favorabil pentru ca acestea să se manifeste este o relație conștientă, o cale importantă de vindecare și de evoluție personală, față de una inconștientă, care doar ascunde problemele și duce la trăiri lipsită de autenticitate.

Într-o relație inconștientă partenerii se sperie de ceea ce scot la suprafață și, datorită fricii că se vor manifesta aiurea sau că vor trezi în partener stări negative, se sperie și încearcă să se ascundă, sau li se reproșează felul în care se comportă și, în momentul acela, ei se închid, iar relația devine falsă.

Într-o relație conștientă fiecare persoană își asumă responsabilitatea asupra propriilor stări emoționale. Cu o astfel de abordare se schimbă complet optica asupra relației și partenerii se folosescde fiecare situație pentru a identifica, a conștientiza și a vindeca anumite aspecte ale lor, blocate în tipare emoționale negative, ceea ce duce la sentimentul de eliberare din acele șabloane care s-au repetat pe parcursul vieții.

Doar 1% din atracția pe care o simțim pentru o anumită persoană este conștientă, în timp ce 99% din ceea ce provoacă atracția provine din subconștientul nostru.

Scanăm practic toate persoanele din jur, iar subconștientul ne transmite, sub formă de atracție, care ar fi cea mai bună persoană care se potrivește tiparului nostru emoțional, acea persoană care ne va oferi exact acele situații și conjuncturi în care noi să ne continuăm tiparul. Căutăm, practic, să recreăm același context, în mod repetat, până conștientizăm că suntem blocați în niște tipare și luăm decizia de a ne elibera. De aici începe munca cu noi înșine, iar acest lucru se întâmplă cel mai bine atunci când partenerul ne scoate la suprafață toate aspectele și toate rănile emoționale pe care noi vrem să le ignorăm, de care fugim.

Într-o relație conștientă se creează acel mediu de siguranță și încredere care ne permite să scoatem la suprafață toate aspectele care ne țin blocați în tipare.
În mod paradoxal, tocmai nepotrivirile sunt acelea care te ajută să te vindeci și să duci relația mai departe, la un nivel superior.

Ești atras de o persoană, intri într-o relație cu ea, o perioadă totul e bine și frumos, apoi constați că nu te potrivești deloc, că ea nu este ca tine, că aveți valori și concepții diferite. Cu această persoană este cel mai indicat să începi o relație conștientă, pentru că, prin această incompatibilitate, ea poate declanșa în tine o multitudine de stări și emoții, și acesta e scopul, să acceseze în tine toate acele aspecte pe care ai de lucrat, care te pot duce la vindecare.

Într-o relație conștientă, situațiile pe care lucrezi, și pe care reușești să le vindeci, nu mai apar, stările emoționale de care te eliberezi nu se mai manifestă, rănile, cum ar fi cea de abandon, sau de a fi ignorat sau controlat, odată vindecate, nu mai revin. În permanență vor ieși la suprafață noi asemenea stări negative, dar nu mai sunt aceleași.

Vindecarea rănilor emoționale, pe care relația conștientă le-a scos la suprafață, te apropie de partener, întărește legătura cu acesta și deschide sau creează spațiul pentru a duce relația la un alt nivel, mai profund.
Asta presupune o schimbare totală a opticii vizavi de ce înseamnă a fi într-o relație cu un alt om, pornind de la întrebarea: ”De ce caut un partener, ce anume caut în cadrul unei relații?” Și pot căuta evoluție, conexiune, iubire, sau pot căuta pe cineva care să îmi ofere lucrurile de care am nevoie, și aici cred că se face diferența.

Într-o relație conștientă ai posibilitatea de a te vindeca, pentru că ți se permite să scoți la suprafață ceea ce răbufnește din interiorul tău, în timp ce în cea inconștientă trebuie să te conformezi unui tipar, pentru că ești încălțat tu cu responsabilitatea stării de bine a partenerului.

Într-o relație conștientă accepți diversitatea, iar diferențele dintre tine și partener te îmbogățesc ca experiență. Valorile cuplului sunt date de suma valorilor individuale ale celor doi membri, sunt compuse și din valorile comune, dar și din valorile individuale. Într-o relație conștientă se sărbătorește fiecare diferență, pentru că așa-zisele incompatibilități au menirea de a te îmbogăți ca experiență și cunoaștere.”

Pentru a citi întregul interviu, te invităm să citești articolul-portret publicat de Florin Moldovan pe site-ul ziardecluj.ro.

Sursa acestui articol:  http://jurnaldecuplu.com/2016/01/31/relatiasanatoasa/

marți, 19 ianuarie 2016

Legile Iubirii

Iubirea nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie profunda de spiritualitate.  Deepak Chopra ne face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 etape prin care trece iubirea.

1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI
Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…
Autenticitatea este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala, fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie perceputa drept atractiva, este de parere “In fiecare dintre noi exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta ai totala

2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII)
Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…
Cand Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund… Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea, atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris. Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.

3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII
Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…
Aceasta etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in celalalt. “In aceasta etapa, cei doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”.In etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…

4. Stadiul (Legea) INTIMITATII
Daruindu-te pe tine fara nicio masca…
Ca fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa, cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura energie, o energie creatoare si sacra a universului.
Aceasta uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate “nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”.

5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI
Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…
Conform acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt, afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa, renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa fie”.

6. Stadiul (Legea) Pasiunii
Iubind, traiesti… Pentru ca iubirea este viata.
Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”. Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim. Pasiunea nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea doar este.

7. Stadiul (Legea) Extazului
Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….
Din aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem… Venim din extaz, caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala, situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.


Sursa articol: http://naturadivina.com/2014/12/20/legile-iubirii/