Ne cautam oare jumatatea?
Auzim
des in jurul nostru ca in viata trebuie sa ne cautam “jumatatea” sau
“sufletul pereche” si ca putem fi cu adevarat fericiti doar atunci cand
il gasim. Aceasta credinta presupune ca eu nu sunt “intreg” pana nu imi
gasesc “jumatatea” cu care sa ma unesc si abia apoi sa devin un
“intreg” cu acel om. Asta inseamna ca eu nu sunt un om autonom, de
sine-statator ci o jumatate de fiinta, nevoiasa si care trebuie sa-si
gaseasca ceea ce-i lipseste intr-un alt om.
Adica sa gasesc pe
acel cineva cu care sa fuzionez, de care sa devin dependent si sa
traiesc intr-o simbioza, din care EU lipseste si este inlocuit de NOI.
Oricat de romantic ar suna asta, mi se pare la fel de departe de adevar
ca si povestea creationista in care femeia a fost creata din coasta
barbatului. Acea poveste din Biblie a dus la secole de asuprire a
femeii, la fel cum povestea cu cautarea “jumatatii” – inteleasa gresit –
ne face sa credem ca nu ne suntem suficienti noua insine, ca suntem
fragili, incompleti si ca avem nevoie de cineva pe care sa ne sprijim ca
sa putem fi fericiti sau chiar sa razbatem prin viata.
Animus si anima (Jung) exista in fiecare fiinta umana.
Atat
atributele masculinitatii cat si cele ale feminitatii exista in fiecare
dintre noi si este la latitudinea noastra pe care alegem sa le
manifestam.
„Nimeni nu e doar
barbat sau doar femeie, amandoi sunt amandoua. Trebuie sa fie asa:
jumatate din fiinta ta vine de la mama, cealalta de la tata. Esti o
intalnire a acestor doua energii. Nu poti fi doar barbat; nu poti fi
doar femeie.”
Aceste doua polaritati alcatuiesc, dupa Osho, jocul constiintei:
„Cand
jocul se termina si tu ai invatat ce trebuia sa inveti, cand lectia a
fost insusita, vei trece mai departe; stadiul ultim nu este nici
masculin, nici feminin, ci neutru.”
Suntem fiinte intregi si nu jumatati
Ideea pe care doresc sa o subliniez aici este ca
suntem fiinte intregi si nu jumatati,
ca avem in interiorul nostru tot ceea ce avem nevoie ca sa reusim in
viata si ca povestile romantate despre “jumatati” pot duce la multa
tristete si sentimente de gol atunci cand suntem singuri sau la
probleme, neintegeri si conflicte atunci cand suntem in cuplu.
Iti
voi explica si de ce vad eu asa lucrurile. Pornind de la ideea ca ai
nevoie de cineva sa te completeze, vei trai tot timpul cu sentimentul ca
nu esti suficient, ca trebuie sa-ti legi viata de cineva ca sa poti sa
fii ok. Este ca si cum ai avea doua picioare, insa pentru ca ti s-a tot
repetat ca ai doar unul, mergi intr-un picior si cauti pe cineva pe care
sa te sprijini ca sa poti sa mergi bine. Dupa cum vezi si tu, este un
total nonsens. Ce ar fi sa vezi ca ai doua picioare si ca poti sa le
folosesti pe amandoua?
Cum ar fi sa-ti dai seama ca ai tot ceea ce-ti trebuie ca sa fii ok cu tine insuti si cu viata ta?
Mergand
pe aceeasi idee, atunci cand tu crezi ca tie iti lipsesc anumite
lucruri (tot pentru ca ti s-a repetat ca nu le ai), vei avea tendinta sa
le cauti la altcineva. Exista mari sanse sa le gasesti, pentru ca vei
fi atras de ele ca un magnet, insa de multe ori ele vin la pachet si cu
alte lucruri de care nu ai nevoie sau chiar iti sunt daunatoare.
De
exemplu, o femeie care este crescuta sa creada ca ea este slaba,
sensibila, fragila si ca trebuie sa-si gaseasca un barbat “puternic” pe
care sa se sprijine si de care sa devina dependenta, va avea tendinta sa
se supuna, chiar saccepte si abuzul (verbal sau fizic) in viata sa. Va
percepe acele manifestari agresive si dominatoare tot ca pe un simbol al
puterii, iar ea, crezand ca este “neputincioasa”, se va supune in fata
autoritatii. In cazurile cele mai grave, se va simti si vinovata pentru
ca l-a suparat pe barbatul ei si va crede ca merita acele manifestari
disfunctionale.
Cum ar fi daca ne-am redobandi puterea interioara?
Atunci
cand credem ca suntem “mici si neinsemnati” vom fi foarte usor
impresionati, ne vom supune si ii vom urma pe cei care afiseaza un
anumit tip de autoritate sau detin simboluri de status si rol.
Are
masina, are bani, are compania lui sau este o persoana cu pozitie in
societate, deci este un om puternic de care este bine sa devenim
dependenti.
Cum ar fi daca ne-am redobandi puterea
interioara, am deveni increzatori in fortele proprii si nu am mai avea
nevoie sa ne sacrificam pe noi insine doar ca sa ne atasam de o imagine a
“puterii’ care sa ne confere iluzia sigurantei ?
Indiferent
ce ti s-a spus, ai interiorul tau tot ceea ce ai nevoie ca sa reusesti
in viata, nu ai nevoie de nimeni de care sa devii dependent sau care sa
te faca “sclavul” lui, intr-un fel sau altul.
O relatie implinita intre doua fiinte intregi
O relatie armonioasa, echilibrata si evolutiva pentru ambii parteneri este cea in care nu avem nevoie de celalalt, insa alaturi de care ne desarvim fericirea.
O relatie implinita este intre doua fiinte “intregi” care se iau de mana si merg alaturi, unul langa altul, in viata.
O relatie in care mereu unul dintre parteneri conduce si il trage si pe
celalalt in directia lui, fara ca cel din urma sa-i opuna rezistenta
(pentru ca nu-si cunoaste sau nu-si da voie sa-si exprime
personalitatea) nu este o relatie armonioasa si echilibrata.
Cel
mai important lucru, inainte de a intra intr-o relatie, este sa afli
cine esti, sa te iubesti si sa te pretuiesti, sa ai incredere in tine si
in fortele tale si sa nu ai nevoie de nimeni.
Atunci
cand vei accepta sa intri intr-o relatie o vei face cu un alt intreg,
cu o fiinta autonoma si de sine-statatoare din toate punctele de vedere,
alaturi de care sa-ti desavarsesti bucuria de a trai. Astfel nu vei fi
nevoit sa faci compromisuri si sacrificii, sa te lasi calcat in picioare
pentru ca tu crezi ca nu te descurci de unul singur, ci vei avea langa
tine un partener cu care vei comunica cu respect si iubire autentica,
iar deciziile le veti lua prin
consens.
Complementaritate vs similaritate si compatibilitate in cuplu
“Complementaritatea”,
in sensul diferentelor dintre parteneri intr-un cuplu, poate duce la
conflicte, neintelegeri, frustrari, tensiuni, compromisuri, s.a.m.d.,
insa similaritatea si compatibilitatea la nivel de viziune comuna asupra
vietii, valori, credinte si un stil de viata asemanator vor duce catre
armonie, intelegere, consens si evolutie.
Daca nu vibrezi la
unison cu partenerul tau, daca nu sunteti asemanatori in structura
voastra interioara si in viziunea asupra vietii, diferentele dintre voi
va vor face pe amandoi sa va simtiti neintelesi, neacceptati si
neiubiti.
De ce sa alegi o relatie conflictuala cu un
partener cu care nu rezonezi, cand poti sa-ti mai dai o sansa si sa
cauti persoana potrivita tie?
Ne petrecem mult timp
din viata alaturi de partenerul pe care ni l-am ales, astfel ca relatia
in care suntem ne poate trage in jos sau ne poate aduce implinirea pe
care ne-o dorim.
O relatie este cireasa de pe tortul
vietii tale, nu reprezinta tortul. Tu iti faci singur tortul si apoi
alegi cireasa potrivita pentru el :)
Ursula
Sursa articol: http://www.ursula-sandner.com/relatia-perfecta-similitudini-sau-diferente/?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=newsletter