Toată
lumea se teme de intimitate. E altceva dacă eşti conştient de asta sau
nu. Intimitatea înseamnă să te expui în faţa unui străin. Noi suntem
toţi nişte străini, nimeni nu cunoaşte pe nimeni. Suntem străini chiar
şi faţă de noi înşine, pentru că nu ştim cine suntem. Intimitatea te
aduce aproape de un străin. Trebuie să renunţi la toate protecţiile
tale, numai atunci este intimitatea posibilă. Şi frica este că dacă
renunţi la toate protecţiile, la toate măştile, cine ştie ce va face
străinul cu tine? Noi toţi ascundem o mie şi unul de lucruri – nu numai
de ceilalţi, ci şi de noi înşine, pentru că am fost crescuţi de o
umanitate bolnavă, cu tot felul de reprimări, inhibiţii, tabu-uri. Şi
teama este că alături de un străin, şi nu contează, poate că ai trăit
cu acea persoană treizeci, patruzeci de ani; starea de înstrăinare nu
dispare niciodată, simţi că e mai sigur să păstrezi o mică protecţie, o
mică distanţă, pentru că cineva poate profita de slăbiciunile tale, de
neajunsurile tale, de vulnerabilităţile tale.
Toată lumea se teme de intimitate.
Problema devine mai complicată pentru că fiecare doreşte intimitate.
Fiecare doreşte intimitate pentru că altfel eşti singur în acest
univers, fără un prieten, fără un iubit/iubită, fără cineva în care să
poţi avea încredere, fără cineva în faţa căruia să-ţi poţi deschide
toate rănile. Şi rănile nu se pot vindeca decât dacă sunt deschise. Cu
cât le ascunzi mai mult, cu atât mai periculoase devin[...] Intimitatea
este o nevoie esenţială, pe de o parte, deci toată lumea tânjeşte după
ea. Dar noi vrem ca cealaltă persoană să fie intimă, pentru ca ea să
renunţe la protecţii, să devină vulnerabilă, să-şi deschidă toate
rănile, să renunţe la toate măştile şi la falsa personalitate, să stea
gol, aşa cum este. Iar pe de altă parte, fiecare se teme de intimitate,
cu persoana cu care vrei să fii intim, nu renunţi la protecţiile tale.
Acesta este unul dintre conflictele dintre prieteni, dintre iubiţi:
nimeni nu vrea să renunţe la protecţiile sale şi nimeni nu vrea să vină
total gol şi sincer, deschis, şi ambii au nevoie de intimitate.
Până când nu renunţi la toate reprimările tale, la inhibiţiile tale, nu vei fi niciodată capabil să fii intim cu cineva. Şi va trebui să iei iniţiativa. Dar dacă
nu ai reprimări, inhibiţii, nu ai nici răni. Dacă ai trăit o viaţă
simplă, naturală, nu va fi nici un fel de teamă de intimitate, ci o
imensă bucurie a două flăcări ce vin atât de aproape încât aproape că
devin una. Şi întâlnirea este extraordinar de încântătoare, de satisfăcătoare, de împlinitoare.
Dar înainte de a putea să
atentezi la intimitate, trebuie să-ţi cureţi casa complet. Numai un om
al meditaţiei poate permite ca intimitatea să se întâmple. El nu are
nimic de ascuns. Tot ceea ce îi crea teamă pentru că cineva le putea
afla, le-a aruncat el însuşi. El are doar o tăcere şi o inimă
iubitoare. Trebuie să te accepţi în totalitatea ta, dacă nu
poţi să te accepţi în totalitatea ta, atunci cum poţi să te aştepţi ca
altcineva să te accepte? Şi ai fost condamnat de toată lumea, şi ai
învăţat un singur lucru: condamnarea de sine. Continui să o ascunzi. Nu
este ceva frumos pe care să-l arăţi celorlalţi, ştii că lucruri urâte
sunt ascunse în interiorul tău; ştii că lucruri rele sunt ascunse în
tine …
Una din nevoile tale de bază este să fii
dorit. Dar nimeni nu vrea să accepte asta. Trăim cu atâtea pretenţii, cu
atâtea ipocrizii, acesta este motivul pentru care intimitatea creează
frică. Tu nu eşti ceea ce pari a fi. Aparenţa ta e falsă. Poţi să pari a
fi un sfânt, dar adânc în interior eşti încă o fiinţă umană slabă, cu
toate dorinţele şi aspiraţiile aferente. Primul pas este să te accepţi
în totalitatea ta, în ciuda tuturor tradiţiilor voastre, care au dus
întreaga umanitate la nebunie.
Odată ce te-ai acceptat aşa cum eşti, frica de intimitate va dispărea.
Eşti exact ca un copil mic, complet inocent. Te poţi deschide, pentru
că în interior nu eşti plin de reprimările urâte care au devenit
perversiuni. Poţi să spui tot ceea ce simţi, în mod autentic şi sincer.
Şi dacă eşti pregătit să fii intim, vei încuraja cealaltă persoană să
fie şi ea intimă. Deschiderea ta va ajuta cealaltă persoană să fie şi ea
deschisă faţă de tine. Simplitatea ta nepretenţioasă va permite
ca şi celălalt să se bucure de simplitate, de inocenţă, de încredere,
iubire, deschidere.
Tu eşti încătuşat de concepte stupide, şi
teama este că dacă devii foarte intim cu cineva, el va deveni conştient
de asta. Dar noi suntem fiinţe fragile, cele mai fragile din întreaga
existenţă. Această slăbiciune nu este ceva de condamnat, este cea mai
înaltă expresie a conştiinţei. O floare de trandafir va fi fragilă; nu
este o piatră. Şi nu trebuie să te simţi prost în legătură cu asta, că
eşti un trandafir, nu o piatră. Numai când două persoane pot deveni
intime, ele nu mai sunt străine una faţă de alta. Şi este o experienţă
minunată, să descoperi că nu doar tu eşti plin de slăbiciuni, ci şi
celălalt…poate că toată lumea e plină de slăbiciuni.
Iubeşti pe cineva şi îi promiţi că ”Te
voi iubi toată viaţa.” Şi ştii foarte bine că nu poţi să fii sigur nici
măcar de ziua de mâine, oferi o falsă promisiune. Tot ce poţi spune
este: ”Sunt îndrăgostit de tine în acest moment şi îţi voi oferi
totalitatea mea. Dar despre următorul moment, nu ştiu nimic. Cum aş
putea să promit? Trebuie să mă ierţi.” Dar iubiţii promit tot felul de
lucruri pe care nu le pot îndeplini.
Atunci apare frustrarea, atunci
distanţa devine tot mai mare, apoi lupta, conflictul, războiul, şi o
viaţă care ar fi trebuit să devină tot mai fericită, devine doar o
nefericire lungă, extinsă.
[…]Toate imperativele îmbolnăvesc mintea
umană. Oamenii ar trebui să fie învăţaţi frumuseţea a ceea ce este,
splendoarea extraordinară a naturii. Dacă eşti închis, în
permanenţă în defensivă, mereu îngrijorat că cineva ar putea veni să-ţi
cunoască gândurile, visele, perversiunile, trăieşti în iad. Iadul este
în interiorul tău, şi la fel este şi paradisul. Ele nu sunt locuri
geografice. Ele sunt locuri spirituale.
Când mintea e tăcută şi inima cântă… Vei
fi pregătit, fără nici un fel de teamă, ci cu o mare bucurie, să fii
intim. Şi fără intimitate, eşti singur aici printre străini. Cu
intimitate eşti înconjurat de prieteni, de oameni care te iubesc.
Intimitatea este o mare experienţă. Nu ar trebui ratată. Dar înainte de a
putea deveni lipsit de teama de intimitate, trebuie să fii complet
curat.[…] Trăieşte o viaţă de pace, tăcere, iubire, cântec şi dans. Şi
vei transforma… oriunde ai fi, locul va deveni un paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu