" Iubirea si libertatea pot fi intelese ca fiind acelasi lucru.
Cuvintele
Iubire si Dumnezeu pot fi folosite unul in locul celuilalt. Si
cuvintele Libertate si Dumnezeu sunt la fel. Ca urmare , cuvintele
Iubire si Libertate pot fi folosite unul in locul celuilalt. Ele
descriu una si aceeasi experienta. Asta are implicatii importante in cadrul casatoriei. Majoritatea
oamenilor nu accepta ca, atunci cand iubesti pe cineva, iubirea sa-I
ofere persoanei iubite libertate totala. Da, libertate totala, pentru ca
nu poti fi putin liber, sau mai mult. Ori esti liber ori nu esti.
In general, oamenii nu au parte, in relatiile lor, de experienta
libertatii. Nu atunci cand sunt pedepsiti de cineva care ii paraseste,
sau le face viata mizerabila. Nu atunci cand primesc aceasta pedeapsa
pentru ca le place golful, pentru ca se lasa absorbiti de munca sau
pentru ca nu ii dau suficienta atentie celuilalt – sau, Doamne fereste,
pentru ca traiesc cu altcineva un moment de iubire cu exprimare
sexuala.
In zilele Noii Spiritualitati, oamenii vor intelege ca au intotdeauna
libertate totala in relatii, ca nimeni nu le-o poate lua, pentru ca
asta este Ceea Ce Sunt – si orice incercare de a da vina pe altcineva
pentru ingradirea libertatii lor nu este decat un simplu act de uitare.
Relatiile se bazeaza pe libertate totala. Asa functioneaza ele. Ambii
parteneri dintr-o relatie au libertatea sa-si exprime preferintele, sa
faca alegeri. Aceste anunturi sunt declaratii despre Cine Sunteti.
Toate
alegerile au consecinte. Insa consecintele nu sunt pedepse, ele sunt
rezultate. Nici una dintre parti nu trebuie sa fie jignite de alegerile
libere facute de celalalt, sau sa-si dea voie sa se simta “lezata” de
aceste alegeri. A spune ca esti profund ranit de alegerea libera a
altcuiva, inseamna sa negi cine sunteti amandoi cu adevarat. Este un act
de uitare.
Relatia este expresia perfecta a libertatii. Nefericirea si durerea
apar atunci cand co-creatorii unei relatii uita acest lucru si aleg sa
se plaseze in rolul de “victima”.
Eu vad casatoria in acelasi fel in care vad si Viata – adica in nici
un fel anume. Viata este, pur si simplu. La fel si casatoria. Este ceea
ce este – si nu este ceea ce nu este. Voi decideti. Casatoria este ceea
ce spun doi oameni ca este.
Eu as spune ca toate relatiile intre
oameni, inclusiv casatoria, sunt experimentate in cel mai bun caz ca un
flux-reflux continuu, un proces neintrerupt si in permanenta schimbare,
in care nu exista reguli sau restrictii, in care singurul punct de
intelegere este sa spui adevarul, aici, acum – si in care preferintele
sunt anuntate deschis, iar deciziile si alegerile sunt facute deschis si
consecintele adoptate deschis, ca si consecinte firesti ale fluxului si
refluxului insusi.
Cu alte cuvinte toti spun ce aleg, fac ce aleg si sunt ce aleg sa
fie, iar daca alegerile cuiva stirbesc sau impiedica fericirea
celuilalt, atunci celalalt va declara asta, iar daca se fac aceleasi
alegeri in continuare, atunci celalalt isi face propria alegere, si asa
functioneaza procesul, alegere libera dupa alegere libera, dupa alegere
libera, in numele Iubirii si al Vietii Insasi. In acest scenariu nu
exista victime si nu exista raufacatori, nu exista sotii sau parteneri
care “au dreptate” si care “nu au dreptate”, ci doar fiinte cu spiritul
treaz , constiente, cu constiinta, care observa constient si aleg
constient cocreatia permanenta.
Oamenii vor sa creada ca mariajul inseamna fidelitate, inseamna sa-I
fii fidel unei persoane pentru tot restul vietii si sa iubesti acea
persoana si numai acea persoana, intr-un mod intim.. Tu spui ca acest
scenariu nu permite nici o libertate. Cum asa? Scenariul spune ca “ a-ti
exprima pe cale sexuala iubirea cu alta persoana inseamna o tradare si
dezonoare profunda adusa primei persoane”. Daca asta e scenariul in care
te angajezi liber, de buna voie, cum sa nu fie o expresie de
libertate? Si daca ramai in acest scenariu si ii respecti intelegerile
in mod liber, cum sa nu fie asta o expresie a libertatii? Te angajezi
pentru ca asa vrei, nu pentru ca asa trebuie. Daca o faci, o faci pentru
ca vrei. Tot ce faci in Viata, faci pentru ca vrei. Nu exista nimic
care sa nu fie facut prin liber arbitru.
Tu mai spui ca nu e libertate daca faci ceva doar ca sa nu pierzi o
relatie. Dar asta e libertate. Faci alegerea libera sa ramai in acea
relatie. Observi de ce e nevoie pentru asta si o faci prin libera
alegere. Cand si unde ti-a fost luata libertatea?
In zilele Noii Spiritualitati, relatiile nu vor include vina,
judecata si scenarii care implica roluri victima-raufacator, ci vor fi
intelese ca experinte de co-creatie, in care toate partile isi asuma
raspunderea pentru alegerile si deciziile lor.
Relatiile personale sunt un teren de antrenament minunat. Ele ofera o
sansa neegalata de a anunta si de a declara, de a exprima si de a
implini, de a deveni si de a trai experienta a cine esti cu adevarat, ca
si cine alegi sa fii acum.
In schimb, ceea ce prefera oamenii este
sa faca o alegere libera, dupa care sa declare ca nu au avut de ales.
Asta le permite sa se transpuna in rolul de “victima”, iar pe celalalt
sa-l transforme in “raufacator.”
A spune ca nu ai avut de ales,
inseamna sa renunti la starea de maestru, inseamna sa-ti dai puterea
altuia, inseamna sa traiesti in minciuna.
Orice alegere ai face, este cea mai buna alegere dintre toate.
Viata te aduce in situatia de a face “alegeri proaste”, atunci cand
esti pe punctul de a face o mare descoperire in cursul experientei a
Cine Esti.
Tine minte asta: crearea si infruntarea alegerilor
dificile este intotdeauna anuntul facut de sufletul tau catre mintea ta,
prin intermediul trupului tau – si anume ca a sosit Momentul Saltului
pentru a-ti intregi Fiinta. Adevarul este ca alegerile tale in astfel de
momente nu sunt “proaste” – ele sunt doar “critice”. Te aduci intr-un
asemenea Punct al Alegerii Critice cam de vreo sase-sapte ori in viata.
Saluta cu recunostinta aceste Puncte de Alegeri Critice, nu te da
inapoi in fata lor. Ele iti ofera sansa rara de a face un salt inainte
in evolutia ta – sansa care iti taie rasuflarea. Ele sunt intotdeauna
printre cele mai mari binecuvantari ale vietii."
fragment din cartea "Dumnezeul de maine" de Neale Donald Walsch
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu