Barbatia, manifestata Liber si Armonios

 

(fragment din “Cartea bărbatului” , de  Liviu Gheorghe si Ilie Tudor.)

”Sunt mulţi acei bărbaţi care aspiră să trăiască o existenţă fericită, bucurându-se ani mulţi de viaţă. Dacă această aspiraţie ar fi fost suficientă, având în vedere că nu credem că există fiinţe masculine care să nu vrea aceasta, ar însemna că pe acest Pământ ar fi trebuit să trăim deja această viaţă paradisiacă. De ce totuşi nu este încă aşa? Pentru că Bărbatul, deşi vrea, încă nu ştie care este rolul care îi revine lui în povestea cu Fericirea. Şi atât timp cât îşi ignoră propriul său rol neasumându-şi cu curaj propria cunoaştere şi perfecţionare, el este cel care singur îşi baricadează drumul către adevărata existenţă, adevărata fericire.

 Este timpul să se trezească şi să realizeze că propria sa existenţă poate lua o turnură nouă, pozitivă, cea a afirmării prin cunoaştere şi experimentare a realităţilor interioare în care sexualitatea, erosul si Iubirea sunt într-o strânsă legătură cu SPIRITUALITATEA.
Întotdeauna adevărata masculinitate a avut ca reprezentare generică bărbatul puternic, plin de forţă, care îşi asumă cu curaj misiuni dificile în timpul cărora el dă dovadă de îndrăzneală şi cutezanţă, abnegaţie şi iubire, stăpânire de sine şi sacrificiu - într-un cuvânt - EROISM.(cele 12 Munci ale lui  Hercule reprezinta simbolic Initierea Masculina)

Această carte îşi propune să reamintescă şi să retrezească aceste valori în conştiinţa bărbatului de la sfârşitul mileniului II, această reprezentare a adevăratei masculinităţi plasând bărbatul în rolul pe care el ar fi trebuit să-l joace dintotdeauna: acela de a reuşi să împlinească, să cucerească, să susţină şi să încununeze existenţa şi implicit întreaga sa viaţă printr-o veritabilă forţă a bărbăţiei sale manifestate liber şi armonios, care se revarsă plină de bunătate şi tandreţe asupra Aceleia care l-a sprijinit şi l-a înţeles. Să nu uităm noi, bărbaţii, că existenţa lângă noi a Femeii ne impune nobila atitudine de a oferi, dărui, bucura, împlini acesteia cele mai înalte aspiraţii ale sale de iubire şi fericire plenară, şi pentru a fi capabili de acest lucru trebuie înainte de toate să ştim cum să o facem, şi mai apoi plini de elan să îndrăznim să o facem. Din perspectiva aceasta, acum putem înţelege cum este cu putinţă ca acest univers al sexualităţii sublimate şi spiritualizate să deschidă pentru orice bărbat curajos şi hotărât porţile unui tărâm sublim a cărui cucerire nu depinde decât de el însuşi: ETERNUL FEMININ (inclusiv din el insusi, Feminitatea adevarata=Putere ) şi prin acesta însăşi VIAŢA.

Adevărata masculinitate, forţa impetuoasă, elanul nestăvilit, spiritul cuceritor, curajul vitejesc, eroismul, temeritatea fără margini să fi ajuns astăzi doar cuvinte fără acoperire? Ce este acel văl care umbreşte strălucirea glorioasă a celui menit să cucerească Olimpul? Ce-l uzurpă insidios, trădându-l în faţa Naturii pe cel care şi-a propus s-o cucerească? Unde este adevăratul Bărbat? strigă disperată Femeia.
 Raţiunea îi limitează înflăcărarea, îi topeşte elanul de învingător, riscurile îl sperie? Iubirea este pentru el  un orizont prea îndepărtat?..

Oare să renunţe?..

Oare va reuşi? ..

Femeia îl priveşte cum se ridică. La rândul ei se ridică, îl va însoţi! ”