Distanta emotionala in cuplu

 

 

În multe cupluri, după ”luna de miere” apare o distanțare între parteneri. Pasiunea se diminuează, iar monotonia își face loc. Parteneri încep să evite intimitatea și caută să se refugieze în acțiuni, lucruri sau situații exterioare vieții de cuplu. În unele relații, apare copilul și se consideră greșit că distanțarea partenerilor s-a produs din cauza apariției copilului. În alte relații se folosesc motive precum munca solicitantă de la birou sau proiectele noi apărute în plan. Fiecare cuplu își caută (și găsește) motive pentru distanțarea dintre cei doi parteneri.

În majoritatea situațiilor întâlnite la cuplurile care vin la terapie, ea este cea care se simte vinovată și ”pisăloagă”, iar el este cel care ”are nevoie de spațiu”. Bineînțeles și reciproca este valabilă, dar vom dezbate în acest articol o situație foarte frecvent întâlnită. Voi puteți, la fel de bine, să schimbați adaptați rolurile potrivit propriei voastre relații.

Ea, o femeie chinestezică, auditivă și foarte deschisă, simte cum distanța emoțională își face loc în relația de cuplu. Felul în care percepe ea această schimbare este că nu se mai simte iubită, nu se mai simte apreciată și dorită. Începe să se întrebe dacă soțul ei mai simte ceva pentru ea. Prin urmare începe să-l întrebe, încercând să scoată de la el cu forța declarații de iubire. Acesta își simte spațiul invadat. Se simte forțat să răspundă ce ar vrea ea să audă, dar în același timp îi cere să îi dea spațiu, să-i permită să fie el cu el. Replica ei este: ”I-aș da mai mult spațiu, așa cum îmi cere, dar m-am săturat să mă simt singură. E ca și cum ar trăi doi străini sub același acoperiș”.

Pe de altă parte, el nu-și dorește decât să fie lăsat în pace. Spune că va veni către ea în momentul în care el va fi pregătit. Dar pentru că se simte bombardat în permanență, acel lucru nu se mai întâmplă. El nu vine către ea, pentru că nu este niciodată ”pregătit”.

Înțelegerea distanței emoționale în cuplu

Diferențele dintre cei doi provin dintr-un timp cu mult mai îndepărtat decât începutul căsniciei lor. Diferențele dintre ei provin din ceea ce oamenii de știință numesc ”tipuri de atașament”. Aceste tipuri de atașament sunt semințe sădite încă din perioada copilăriei și diferențele produse de ele decid când o apropiere este ”prea aproape” și o îndepărtare este ”prea departe”. Ambii parteneri simt aceste diferențe într-un mod foarte puternic. Iar tipul de atașament este foarte puțin probabil să se poată schimba vreodată. Renumitul cercetător și expert în relațiile de cuplu – John Gottman de la The Gottman Institute numește aceste diferențe ale tipurilor de atașament o ”problemă perpetuă”.

Dar adevărata situație cu care se confruntă cei doi NU este că ea își dorește mai multă atenție activă din partea lui și nici că el își dorește mai mult spațiu. Această distanță emoțională produce, de fapt, lipsa înțelegerii și a empatiei fiecăruia dintre ei vis-a-vis de nevoile celuilalt. Iar nevoile lor nu au nicio legătură cu calitatea relației dintre cei doi. Nu relația le-a creat aceste nevoi. Nu în căsătoria lor se află rădăcinile…ci, așa cum am spus, într-un timp mult mai îndepărtat.

Desfășurarea relației

Când am întrebat partenerii despre începutul relației lor, fiecare a avut doar aprecieri la adresa celuilalt. El vorbește despre cum ea era atât de atentă la nevoile lui, despre câtă răbdare avea cu el. Ea vorbește despre cum el știa să aprecieze fiecare lucru pe care aceasta îl făcea pentru el. Acum singurul lucru pe care i-l mai spune este ”lasă-mă în pace cu prostiile astea”.

Ce s-a întâmplat? Am spune timpul și locuitul împreună.

Contribuția Ei

Ea a observat că după ce s-au mutat împreună el părea să ”dea înapoi”. Așa a interpretat ea. Ce nu a înțeles ea era că el, înainte ca ei să se mute împreună, avea momentele lui de interiorizare, făcea lucruri de unul singur, avea mai mult timp pentru el. Toate acestea au dispărut în momentul în care a ales să-și împartă viața cu altcineva. A început să-și petreacă tot mai puțin timp singur, uneori chiar deloc. Iar în momentele în care el îi spunea ei că are nevoie să facă ceva de unul singur, ea lua lucrurile în mod personal, simțindu-se respinsă și dată la o parte.

Ea știa de la început că el era un tip destul de introvertit, care avea anumite hobby-uri pe care le făcea singur. Ce nu știa ea, era că după căsătorie, el și-ar fi dorit să continue cu lucrurile pe care obișnuia să le facă înainte. Ea n-a înțeles sau a refuzat să accepte că acele lucruri ar presupune și timp petrecut separat.

Ceea ce a atras-o cândva la el, și anume independența sa și felul lui misterios de a fi, i se păreau acum o amenințare pentru sentimentul ei de siguranță în cuplu.

Contribuția Lui

El a încetat să mai vadă atenția ei ca pe un semn de iubire și înțelegere. A început să o perceapă ca fiind ceva invaziv pentru el, mai ales când el își dorea să facă ceva ce îi făcea plăcere. El o vedea pe ea ca fiind ”plină de nevoi” și chiar de multe ori îi arunca replica ”Of, tu cu nevoile tale”. El era obișnuit cu o viață relativ celibatară și se întreba acum dacă nu a făcut o greșeală alegând să-și împartă viața cu altcineva.

Cercul vicios

Iată cum distanța emoțională a început să se facă simțită…și acțiunile repetitive o cultivă.

Cu cât ea încerca mai mult să se apropie de el în momentele în care el își dorea să fie singur, cu atât gesturile ei de tandrețe și atenție erau tot mai puțin apreciate de el. În timp el a început să se ferească de ea, să o evite, să încerce cu orice preț să fugă de intimitatea cu ea. Pe măsură ce el devenea tot mai distant, ea încerca tot mai mult să facă lucrurile pe placul lui, astfel încât să încerce să-l ”îmbuneze” sau să-i atragă atenția.

Apoi ea, simțindu-se respinsă, s-a supărat. Iar el nu era acolo pentru ea. Supărarea ei nu făcea decât să-l enerveze și să-l îndepărteze. Ea se supăra mai tare. El devenea tot mai distant și mai furios. Și iată cercul vicios care se repeta și nu făcea decât să producă tot mai multă suferință în relația lor de cuplu.

După un timp, ea a încetat să mai încerce să-i facă pe plac. În schimb, a început să-l critice și să-i reproșeze lipsa de prezență și faptul că e nevoită să trăiască ”singură”. Drept răspuns, el s-a îndepărtat și mai mult. După o vreme cei doi au început să-și petreacă tot mai puțin timp împreună și chiar și atunci, erau amândoi tensionați și plini de resentimente.

Cele două probleme dintr-o căsnicie

După căsătorie sau după mutatul împreună cei doi parteneri se confruntă cu două probleme: 1.nu obțin ceea ce își doresc și… 2.obțin exact ceea ce își doresc.

El o alesese pe ea de parteneră pentru că avea nevoie de cineva care să îl scoată din carapace. Ea era foarte deschisă, vorbăreață și plină de viață și el aprecia enorm acest lucru la ea. Așadar el obținuse de la partenera sa exact ce avea nevoie.

Ea își dorea un partener serios, pentru că vroia o relație serioasă, nu doar un flirt sau o aventură. Ea avea nevoie de cineva serios, chiar timid, despre care știa că dacă îi va spune că o iubește, chiar așa va fi. Ea știa că el este timid, retras și uneori chiar preferă să petreacă timp singur pentru a se încărca de energie. Și exact așa cum își dorise ea, el era timid, retras, își manifesta sentimentele atunci când le simțea cu adevărat și avea nevoie să-și petreacă timp singur.

De multe ori cuplurile sunt surprinse să conștientizeze că a obține ce-și doresc de la parteneri poate deveni o problemă. Pentru că ce cred ei că își doresc nu e ce își doresc ei de fapt.

Așa cum fiecare monedă are două fațete, și trăsăturile personalității fiecărui partener au două aspecte. Și nu de puține ori se întâmplă ca exact acel lucru care ne-a atras inițial la partenerul nostru să fie cel mai deranjant aspect acum pentru noi.

Partenera deschisă și vorbăreață de la început e acum partenera care ”nu mai tace din gură”. Iar tipul serios și timid e acum retras și indiferent.

Distanța emoțională afectează viața sexuală

Sexul pasional de la începutul relației își pierde pasiunea. Apoi își pierde…frecvența. Apoi pe amândouă.

Ea se folosea de actul sexual pentru a se simți mai conectată la el. Și își dorea ca în timpul actului sexual, el să îi spună cât de mult o iubește.

Pentru el, actul sexual era precum o ”transă” în care efectiv era și prin care se putea conecta în mod tăcut și liniștit la ea, arătându-i cele mai profunde sentimente ale sale la nivel non-verbal. Când ea începea să vorbească, încercând să-l facă și pe el să exprime ce vroia ea să audă, el își pierdea starea și excitația. El nu se putea concentra și asupra senzațiilor pe care le simțea și și asupra cuvintelor pe care trebuia să le scoată pe gură pentru a o mulțumi pe ea. Astfel, în timp, actul sexual, în loc să mai fie o formă de conectare fizică și emoțională între ei, a ajuns doar o altă obligație din cadrul cuplului lor. Și mai târziu nici măcar din obligație nu o mai puteau face. El nu se simțea suficient de bun, simțea că n-o satisface. Astfel a început să aibă probleme de erecție, fapt ce ei (potrivit convingerilor ei) îi ”confirma” lipsa interesului lui față de ea și faptul că el n-o mai iubește.

Ce este de făcut în cazul distanței emoționale?

Din ce am experimentat până acum, noi suntem de părere că un pas extrem de important este cultivarea aprecierii și afecțiunii în cadrul relației de cuplu. Cuplurile precum cel de mai sus sunt ajutate să-și amintească acea perioadă din viața relației lor în care fiecare partener simțea că primește de la celălalt exact acele lucruri de care avea nevoi. Este revelator exercițiul prin care cei doi sunt conduși către începutul relației lor – prima vedere, prima întâlnire, primul sărut, primul ”te iubesc” – toate acele momente unicat care au construit fundația relației. Astfel ei își amintesc ce anume i-a adus împreună și care este adevăratul motiv pentru care ei sunt împreună, dincolo de barierele și zidurile construite în timp. După acest exercițiu se poate stabili un mers al terapiei pentru cei doi, spațiul fiind astfel creat.

Schimbarea percepției

Pe măsură ce fiecare dintre parteneri conștientizează încotro îi poartă acel cerc vicios în care au intrat, aceștia devin disponibili pentru o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă și își doresc vindecarea. Nu spune nimeni că e ușor și nicidecum vindecarea nu se produce peste noapte. Este vorba despre o ”muncă” împreună în această direcție și pentru asta este nevoie de deschiderea ambilor parteneri către vindecarea relației de cuplu.

Primul și cel mai dificil lucru a fost ca cei doi parteneri să învețe să nu mai ia lucrurile personal. Starea pe care o are partenerul este produsă fie de o rană interioară, fie de o înțelegere falsă a lucrurilor. Din acest punct, comunicarea este indispensabilă, atât pentru clarificare, cât și pentru reconectare. Iar pentru partea de comunicare, noi recomandăm de fiecare dată Dialogul IMAGO. L-am testat, îl practicăm în cuplul nostru, îl dăm mai departe, iar cuplurile care vin la terapie rezonează foarte bine cu el.

Revenind la cuplul de mai sus…după un timp fiecare a început să înțeleagă ce este cu distanța emoțională, de unde vinde ea. Au făcut amândoi puțin efort pentru a se reconecta, pentru a se redeschide unul față de celălalt. Răbdarea a fost esențială pentru construirea unei comunicări sănătoase. Dar cu acest puțin efort și cu munca dedicată acestui aspect al vieții lor, cei doi au încetat să mai ia lucrurile la modul personal.

Ea a spus: ”Am știut mereu că mă iubește. O simțeam în interiorul meu, dar nu știam și nu înțelegeam de ce nu mi-o arată. Terapia ne-a creat spațiul și ne-a dat șansa de a comunica deschis și sincer unul cu celălalt. Până la urmă am ajuns la concluzia că nevoia lui de spațiu chiar asta era: pur și simplu nevoia lui de a fi singur cu el. Și asta nu înseamnă că nu vrea să-și petreacă timp cu mine sau că fuge și se refugiază de mine. Nu, pur și simplu, are parte de timpul lui cu el, în care își poate reîncărca bateriile în felul lui, fără să se simtă nevoit să se justifice. El nu pe mine mă respingea și abia acum am înțeles acest lucru. Dar a fost mult prea dureros pentru mine să încerc să înțeleg de una singură”.

Pe măsură ce înțelegerea ei vis-a-vis de nevoia lui a crescut, el a început să facă pași către ea. A înțeles teama și disperarea care se afla în spatele comportamentului ei.

El spune: ”Am încetat să mă mai simt prost pentru nevoia mea de spațiu care o deranja atât. Am încetat să mă mai simt vinovat pentru ceea ce sunt. În momentul în care ea a înțeles că este iubită, apreciată și dorită și că nevoia mea de a fi eu cu mine este doar nevoia mea și nu este îndreptată împotriva ei, lucrurile dintre noi s-au detensionat. Ea a devenit mai relaxată și mi-a permis să am parte de acel timp cu mine. Putând să mă reîncarc cu energie în felul meu, am putut să mă întorc de fiecare dată la ea, având ce să-i ofer și chiar oferindu-i mai mult din energia și timpul meu. Am reușit să-i ofer și eu înapoi ce îmi oferea ea.”

În cazul lor, ea a fost cea care a inițiat schimbarea. Dar și el a fost nevoit să schimbe ceva. În primul rând a trebuit să învețe să spună ”te iubesc”. Acest lucru i-a venit destul de greu la început, întrucât a crescut într-o familie în care cei din jur nu îi spuneau aceste lucruri, dar i le arătau. Așadar, verbalizarea sentimentelor a fost un adevărat proces pentru el. În distanțarea emoțională care s-a petrecut între el și soția lui, el și-a regăsit proprii părinți, despre care spune: ”Părinții mei s-au iubit mult unul pe celălalt, dar erau destul de formali în felul interacțiunii dintre ei. Nu i-am auzit niciodată făcându-și declarații de dragoste.”

Cultivarea aprecierii și afecțiunii în cuplu ca abordare terapeutică

Exercițiul folosit cu cei doi a avut rezultat. El a început să se deschidă, să învețe să comunice, să verbalizeze ce simte și să-și poată exprima nevoile fără a se simți vinovat și fără a-și pune măști. Chiar dacă la început pentru el a fost destul de dificil să verbalizeze ce simte și să-i spună soției sale cât de mult înseamnă aceasta pentru el și cât de mult o iubește, pentru ea a contat enorm. Ea s-a simțit din nou iubită și apreciată. Și asta a făcut-o să-i ofere lui spațiul necesar pentru ca el să se poată reîncărca.

În loc să perpetueze ”cercul vicios” în care intraseră, acest cuplu a descoperit ”cercul virtuos” al iubirii și afecțiunii.

Viața sexuală

Bineînțeles că în timp și apetitul sexual al celor doi a revenit. Înțelegând că diferențele dintre ei se regăsesc și în felul în care face dragoste fiecare, au putut să găsească o soluție de mijloc. Astfel el a învățat să-i comunice ce simte chiar la începutul actului sexual până în momentul în care era suficient de excitat. Ea a înțeles și a acceptat că pe măsură ce el devine tot mai excitat va vorbi tot mai puțin, pătrunzând în lumea minunată a senzațiilor. Apoi au devenit compatibili, în sensul că la începutul actului își exprimau amândoi sentimentele și aprecierea unul față de celălalt,  iar pe parcurs deveneau tot mai prezenți în atingeri, ajungând ca la final să se bucure amândoi de extazul senzațiilor fizice renunțând la cuvinte.

Astfel pasiunea și armonia a revenit în viața lor de cuplu și astăzi sunt foarte fericiți și mulțumiți de decizia luată atunci, aceea de a merge la un terapeut care să-i poată îndruma către reconectare, readucându-i împreună.

Sursa articol: http://jurnaldecuplu.com/2015/06/30/distanta-emotionala-in-cuplu/