.

luni, 31 martie 2014

Angajamentul unui cuplu spiritual


„A iubi o altă fiinţă umană: poate cea mai dificilă dintre sarcinile noastre, testul suprem, înfăptuirea faţă de care orice altă înfăptuire este doar o pregătire.”- Rainer Maria Rilke
„Timpul pe care nu-l petrecem iubind este un timp pierdut.”- Tasso
„Iubirea cere totul pentru că are acest drept.” – Beethoven

Momentul de început al unei relaţii de iubire este un moment magic în care porţile sufletului se deschid, lăsând să se întrevadă esenţa divină din fiecare. Recunoscându-se în acest fel, cei doi încep să se iubească şi să-şi croiască împreună un drum tocmai către acea esenţă divină care i-a atras, de fapt, către Dumnezeu.

Aspiraţia mai mult sau mai puţin conştientă a fiecăruia către desăvârşire, către starea de întreg, către starea androginală, se conturează tot mai clar odată cu trecerea timpului. De aceea, relaţiile asumate pe termen lung, cu toate că par mai dificile şi mai solicitante, aduc prin profunzimea şi bogăţia lor mai mulţi sorţi de izbândă pentru împlinirea acestei aspiraţii decât relaţiile de scurtă durată, trecătoare şi superficiale.

Fiecare relaţie este o lecţie despre ceea ce avem nevoie să învăţăm la momentul respectiv, indiferent de ceea ce credem noi că ne trebuie. Ele sunt oglinzi care ne arată care parte din noi înşine are cea mai mare nevoie de atenţia şi de grija noastră în acel moment. Pe măsură ce relaţia se maturizează, cei doi au prilejul să asimileze aspecte ale fiinţelor lor care erau doar latente la începutul relaţiei.

Este nevoie de mult curaj pentru asumarea acestei căi. Moştenim multe prejudecăţi, neîncredere în propriile sentimente şi reprimare a lor. Eventualele tensiuni care apar îi sperie pe unii, însă este o greşeală ca acestea să fie confundate cu eşecul şi să fie evitate. Ele reprezintă sentimente profunde şi vechi, care ies la suprafaţă şi au nevoie sa fie acceptate şi purificate spiritual. Acestea fac parte din calea asumată şi modul în care ne raportăm la ele ne determină evoluţia. Tot mai mulţi oameni îşi dau seama că a înlocui persoana iubită nu reprezintă soluţia problemelor de cuplu.
Intenţie, asumare, angajament

În mod poate paradoxal, focalizarea asupra scopului dorit (ignorând etapele care trebuie parcurse până la el) este mai puţin eficientă decât focalizarea asupra procesului de atingere a acestuia, asupra acţiunilor concrete din care este alcătuit. Scopul poate fi atins tocmai acţionând. Angajamentele bazate pe asumarea acţiunii se referă la aspecte care pot fi controlate, cum ar fi respectarea adevărului, a promisiunilor, deschiderea sufletească faţă de celălalt. Dacă ne asumăm angajamente referitoare la acţiuni, este ca şi cum am desena pe o hartă drumul exact către scopul dorit. Acesta devine astfel o posibilitate reală.

În lucrarea The Conscious Heart (Inima conştientă), autorii Kathlyn şi Gay Hendricks enumeră şapte tipuri importante de astfel de angajamente, care ajută la aprofundarea unei relaţii şi la creşterea stării de mulţumire sufletească. Ele pot fi exprimate în modul următor:

1. Mă angajez să-mi împlinesc atât nevoia de apropiere cât şi pe cea de separare şi autonomie, să-mi descopăr şi să-mi respect ritmul în care aceste nevoi alternează şi de asemenea să descopăr şi să respect acest ritm şi la ceilalţi.

2. Mă angajez să mă exprim fără să las nimic la o parte. Aceasta înseamnă să spun adevărul despre orice, inclusiv despre sentimentele, fanteziile şi acţiunile mele. Mă angajez să spun adevărul în mod clar şi de necombătut, în loc să-mi exprim opiniile, credinţele şi prejudecăţile. Mă angajez de asemenea să ascult fără să judec ceea ce oamenii îmi spun.

3. Mă angajez să-mi asum responsabilitatea vieţii mele, inclusiv a fericirii personale, a stării de bine şi a scopurilor pe care le am în viaţă. Absolv pe oricine, în viaţă sau nu, din prezent ori din trecut, de orice influenţă asupra sentimentelor şi acţiunilor mele.

4. Atunci când mă voi confrunta cu alegerea între a fi fericit ori a fi defensiv, mă angajez să aleg fericirea. Mă angajez să fac această alegere mai ales în situaţiile în care o atitudine defensivă (sau agresivă) ar părea mai justificată, în care este evident că am dreptate şi că celălalt greşeşte.

5. Mă angajez să învăţ să mă iubesc şi să mă apreciez pe mine însămi şi de asemenea şi pe cei cu care am relaţii apropiate.

6. Mă angajez să-mi exprim în totalitate creativitatea şi să-i inspir şi pe cei din jurul meu să-şi exprime în totalitate creativitatea.

7. Mă angajez ca starea de sărbătoare să fie dominantă în relaţiile mele. În special, mă angajez să celebrez esenţa divină din mine însămi şi din ceilalţi.

Teama, inamicul nr.1
Puterea intenţiei şi a asumării este atât de mare încât face să apară la suprafaţă fricile cele mai profunde: teama de moarte, teama de a nu pierde iubirea, teama de a nu merita iubirea, teama de a nu pierde controlul asupra propriei vieţi, teama de bătrâneţe, teama de a nu fi în stare să-ţi porţi de grijă, teama de a nu-ţi pierde creativitatea, teama de singurătate, teama că ceva nu este în regulă cu tine.

Teama ne contractă şi ne întrerupe legătura cu propriul sine şi cu inimile celor din jur, ne face chiar să-i învinovăţim pe ceilalţi pentru ceea ce nu înţelegem. Uităm atunci să ne iubim şi să iubim; uităm că alţii ne iubesc, ei devenind în mintea noastră „inamicul”. Soluţia este să-ţi dai seama ce anume îţi provoacă frica şi să o exprimi cu claritate, urmărind apoi să purifici aceste sentimente iraţionale.

Frica are patru moduri de manifestare, fiind totodată mecanisme ancestrale de supravieţuire: fuga, lupta, încremenirea şi slăbiciunea fizică.
Fuga, chiar dacă nu este o fugă fizică, presupune retragerea energetică din relaţie şi nu trebuie confundată cu retragerea spirituală. Cei care au această tendinţă trebuie să înveţe să-i reziste, conştientizându-şi nevoile şi exprimându-le cu claritate.

Atitudinea defensivă sau agresivă este într-un fel înrudită cu energia erotică şi poate fi confundată cu aceasta. De aceea este de ajutor discernământul pentru a conştientiza şi a clarifica situaţiile în care apare furia datorată fricii.

Cei pe care frica îi încremeneşte nu mai pot gândi, vorbi ori acţiona. În aceste cazuri, o simplă modificare a poziţiei, o mişcare, o respiraţie profundă pot debloca fiinţa din starea de paralizare şi o pot readuce la starea sa normală.
Slăbiciunea fizică este caracterizată printr-o stare de confuzie şi lipsă de energie, ca un leşin. Cei care se confruntă cu astfel de stări pot foarte simplu să iasă din ele şi să revină în momentul prezent prin concentrarea asupra unei senzaţii fizice: contractarea unui muşchi, sărituri pe loc, genoflexiuni.

Există patru tipuri de greşeli pe care le putem comite din cauza fricii: angajamente false, asumarea unor acţiuni imposibil de înfăptuit, neasumarea responsabilităţii, promisiuni inconştiente care apoi vor fi încălcate.
Toate ne împing într-un cerc vicios şi ne menţin în sfera ternă a efemerului, a limitatului, a separării. Adică tocmai acolo de unde iubirea ne face să evadăm, dezvăluindu-ne gradat farmecul, magia, frumuseţea ce există în noi şi în întregul univers. Ea ne conduce la unitatea perfectă în care contrariile coexistă în armonie, la esenţa ultimă, eternă şi beatifică a fiinţei noastre, unindu-ne cu Inima lui Dumnezeu, însăşi sursa din care a provenit.

Relaţiile noastre nu sunt doar cele de cuplu ori iubirile romantice; sunt şi relaţiile de serviciu, relaţiile de familie şi chiar relaţia noastră cu întregul macrocosmos. În toate acestea, însă, există o singură alegere pe care o avem de făcut: aceea de a ne deschide inima în faţa iubirii şi a adevărului.

Sursa : yogaesoteric, Melania Radu

articol preluat de pe  http://naturadivina.com

duminică, 30 martie 2014

Dacă vrei să transformi lumea, iubeşte o femeie


Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie - iubeşte-o cu adevărat.
Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională.

Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă.
Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor –
înaripate, cu blană sau fără,
de sub pământ sau din apă, înverzite sau înflorite,
nenăscute încă sau pe moarte…
Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă.
Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient.
Dacă ochii tăi nu s-au umplut de lacrimi, dacă nu te-ai închinat la picioarele ei,
nu te-ai întristat niciodată fiind aproape de a o pierde.



Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie – o singură femeie
dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune,
dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate
şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate.
Ne-au fost date atâtea opţiuni
încât am uitat că adevărata eliberare
vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului
şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii.
Nu există decât unica Zeiţă.

Priveşte în ochii ei şi vezi - vezi cu adevărat  
dacă ea este cea care te străfulgeră din cap pînă-n picioare.
Dacă nu, pleacă. Chiar acum.
Nu pierde timpul “încercând”.
Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este ea
deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”,
ci “când” alegem să ne abandonăm. 



Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie.
Iubeşte-o pe viaţă – dincolo de frica ta de moarte,
dincolo de frica de a fi manipulat
de Mama din capul tău.

Nu-i spune că eşti gata să mori pentru ea,
spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu ea,
să plantezi copaci împreună cu ea şi să-i priviţi crescând.
Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în maiestuoasa ei vulnerabilitate,
ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea ESTE Zeiţă,
prin adoraţia şi devoţiunea ta. 



Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie.

în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei,
iar ea îţi va vindeca schizofrenia –
dualitatea minţii şi jumătatea de inimă
care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău –
care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi,
ceva care să dea sens vieţii tale.
Mereu va fi o altă femeie.
Curând, cea nouă strălucitoare va deveni cea veche şi plictisitoare
şi vei deveni din nou neliniştit, schimbând femeile ca pe maşini,
dând Zeiţa la schimb pentru ultimul obiect al dorinţei tale.
Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni.
 

Ceea ce bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului,
a Răbdării şi Compasiunii, a non-căutării, a non-acţiunii,

a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor
suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul 

atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa. 


Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie, o singură femeie.

Iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru.
Iubeşte-o prin frica ei de abandon
pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate.
Nu, rana nu este doar a ei să o vindece.
Nu, ea nu este slabă în codependenţa ei. 

 

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie

până la capăt
până când ea va crede în tine,
până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei, arta ei, pasiunea ei,
sălbăticia ei se reîntorc la ea –
până când ea devine o adevărată forţă a iubirii, mai puternică
decât toţi demonii mediei politice care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă. 



Dacă vrei să transformi lumea,

renunţă la cauzele tale aparent măreţe, la armele şi semnele tale de protest.

Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită
şi iubeşte o femeie,
dincolo de străduinţa ta pentru măreţie,
dincolo de căutarea tenace a iluminării.
Sfântul Graal se află chiar în faţa ta,
dacă doar ai lua-o în braţe
şi ai renunţa la căutarea a altceva în afara acestei profunzimi a intimităţii. 



Dacă pacea este un vis care poate fi re-amintit

prin inima unei femei?
Dacă iubirea unui bărbat pentru Femeie, pentru Calea Femininului,
este cheia care deschide inima Ei? 

 

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie


până în profunzimile umbrei tale,
până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale,
înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară,
la poarta tărâmului de curcubeu
unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul,
până la punctul fără de întoarcere,
până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ.


(tradus de Anca ♥ d
 

sâmbătă, 29 martie 2014

Perechile Divine


Perechile Divine s-au aliniat.
Cunoasterea lor este aproape completa.
Sunt in pozitiile armonice conform  misiunii si a rangului lor astral.
Iubirea lor incepe sa se completeze si sa se contopeasca.
Atunci cand fiecare va sti sa-si accepte si sa-si integreze toate aspectele Sinelui, ravasite de-a lungul experientei Timpului,timpul va fi gata.
Initierea lor este desavarsita.
Se vor intalni si se vor recunoaste pentru ca Iubirea se recunoaste intotdeauna pe Ea insasi.
Au fost in locuri sacre sa lumineze nestiut.
Si sa-si aminteasca cine sunt si pentru ce e necesar drumul lor.
Dar le revin usor,usor amintirile din eternitate.
Totul este pregatit.
 
Iubirea lor topeste distantele,topeste toate amintirile dureroase care inca ,poate, nu s-au vindecat destul...
Iubirea lor straluceste pe masura ce ei se apropie unul de celalalt,in totala Constienta de Sine,si Acceptare a Puterii personale divine.
Masura maestriei lor e data . 
Cand se vor intalni,doua cercuri perfecte,care se rotesc in sensuri opuse,vor produce Iubirea si Intelegerea care vindeca totul.
Sunt drumurile curate in fata lor?
Conteaza?
Dintotdeauna au fost, dar ei abia acum Cunosc.
Amplasati pe teritoriul acestei tari,12 perechi asteapta activarea finala-Constienta Iubirii pure.
 
Cata splendoare si cata Pace emana iubirea lor implinita in sfarsit !
Si nu mai conteaza in ce trupuri sunt pentru ca in totalitate s-au reunit inca o data.
Si totul se va lumina caci este deja scris.
Se vor activa rand pe rand.
Si cand Cercul va fi inchis,granitele acestei tari vor straluci cu o Lumina si o Putere a unei Iubiri care nu e din lumea aceasta.
Perechile Maestru si-au amintit.
Reaprinderea amintirii din ei si contopirea lor,va ridica nivelul de vibratie a tot ce ating.
Si ceilalti, vor simti o insufletire ca si cum brusc,s-ar indragosti.
Sa nu-ti fie teama de aceasta Stare !
E puterea Perechilor Divine sa binecuvanteze.
Si sa extinda Darul primit;
de A Fi UNUL.


Sursa articol http://uriel-anael.blogspot.ro/    Aurora Sumca

mesaj preluat de pe grupul Mesagerii Unimii

sâmbătă, 22 martie 2014

Noua paradigma a relatiilor de cuplu: Iubire,Libertate,Solitudine (Osho)




   Respect,dependenta, obisnuinta, daruire.Cand vine vorba de iubire,fiecare dintre noi are o definitie proprie.Insa putini mai sunt cei care mai vad in acest sentiment adevarata lui valoare.In ceea ce priveste libertatea,o vedem prin lentilele societatii de astazi,prinsa de vraja materialului, iar despre solitudine cu totii avem retineri intrucat la o prima vedere suntem tentati sa-i spunem singuratate.
Iata,deci,se desprind trei elemente cheie despre care Osho vorbeste cu daruire si profunzime in cartea lui intitulata:" Iubire,Libertate,Solitudine "
 

Iubirea adevarata se diferentiaza de sensul pe care oamenii,in general,il acorda acestui termen.Iubirea comuna nu este decat un impuls biologic care depinde de impulsul hormonal. Tocmai de aceea asa  zisa iubire dispare cu repeziciune din interiorul nostru.
Un prim pas gresit este a confunda iubirea cu pasiunea, cu atractia fizica. Cea din urma este o reactie a corpului,pe cand iubirea se naste din interiorul constiintei. Iubirea inseamna a impartasi si nu este conditionata.
 

Iubirea obisnuita nu face decat sa ceara.Adevarata iubire nu cere nimic,ea doar daruieste.Iubirea comuna este doar sufocanta,pe cand iubirea autentica hraneste sufletul.Iubirea comuna inseamna frustrare ,in timp ce iubirea adevarata aduce implinire.Atunci cand iubesti cu adevarat,nu- ti directionezi iubirea catre o singura persoana,caci iubirea este neconditionata ea nu cunoaste limite,ea este benefica.Iubirea nu implica gija pentru celalalt ,ci compasiune si daruire.Ea inseamna respectarea celuilalt si a deciziilor lui.Iubirea topeste egoul.
Mesajul cel mai de pret este:Iubeste- te pe tine insuti,caci numai in acest fel poti sa-i iubesti si pe ceilalti.Aceasta este prima conditie de care depinde iubirea autentica.Cine nu se iubeste pe sine nu are capacitatea sa ii iubeasca si pe ceilalti pentru ca iubirea lui nu are radacini.Totul pleaca din interiorul nostru,iar in momentul in care iubirea infloreste,ea cunoaste revarsare.Numai atunci iubirea se manifesta in toata splendoarea lui.
 

In interiorul unui cuplu,iubirea este un element care de cele mai multe ori lipseste cu desavarsire. Dependenta, gelozia,posesiun ea,neincrederea sunt dovezile lipsei de iubire,intrucat iubirea nu supune,nu il ingradeste pe celalalt .Iubirea ingrijeste,respecta si ofera.Tocmai din acest motiv oamenii sufera in cadrul relatiei lor.Despartirea nu presupune durere si suferinta daca exista iubire autentica deoarece noi ajungem sa ne hranim egoul cu prezenta celuilalt.
 

Ne este teama de singuratate si atunci obisnuinta este singura poarta pe care o vedem.Preferam sa ducem o viata previzibila decat sa lasam surprinsi de bucuria inceputului. Suntem prea lasi ca sa oferim libertatea de care are nevoie persoana de langa noi si atunci durerea nu intarzie sa apara.Ca prim rezultat,iubirea se transforma in interdictie. Gelozia,neincred erea si celelalte sentimente care sunt inlocuitori ai iubirii actioneaza ca niste comprese pe care le aplicam cu speranta regasirii celuilalt.
Frica si lipsa iubirii de sine sunt ca o epidemie de care cu greu scapam si care nu ne lasa sa oferim o iubire sanatoasa ,autentica.Tineti cont:numai avand iubire de sine,puteti sa-i iubiti si pe ceilalti.Dar este vorba despre iubire adevarata autentica,plina de profunzime si daruire.
 

 "Daca va puteti bucura simultan de iubire si de libertate,numai aveti nevoie e nimic altceva.Ati obtinut totul.Nu mai exista nimic mai presus de acest lucru.Omul nu e doar liber,el este insusi libertatea."
Cuvantul libertate ne incita atat de mult incat tanjim dupa ea fara a constientiza ca ne dorim ceva ce avem ... Libertatea face parte din esenta umana,astfel omul nu poate fi conceput in afara libertatii lui.
Uneori,constiinta, i se impaienjeneaza si lupta pentru masca unor idealuri.Libertatea inseamna capacitatea in a discerne intre bine si rau,de a alege intre cele doua.In momentul cand ii refuzi omului libertatea ,ii refuzi cea mai pretioasa comoara a sa,caci numai omul este liber.Privandu- l de libertate,omul decade la rangul animalelor.
 

Ce-i drept multor oameni le este frica de ea pentru ca libertatea presupune multe riscuri:confruntare a cu necunoscutul, responsabilitate ,incredere in sine."Cine intelege ca omul se naste in mod liber,isi creste posibilitatile de a creste.Depinde numai de el ce anume doreste sa devina si ce nu.El devine propria sa creatie."
Libertatea iti apartine ,e numai a ta.Tu esti singurul responsabil de ea.
Tocmai de aceea este important sa nu irosesti deoarece prin intermediul libertatii omul devine creatorul propriului sau drum.
 

Solitudinea e insasi natura voastra.Fiecare om vine pe lume singur si pleaca singur pentru ca solitudinea este parte integranta din el.Pentru o mai buna intelegere a acestui lucru e nevoie sa intelegem diferenta dintre solitudine si singuratate.
Singuratatea e negativa,e ca un gol ce trebuie umplut si care nu e niciodata suficient de plin.Aceasta inseamna,apasare, durere,lipsa pe cand solitudinea este pozitiva,e bucuria propriei prezente.Solitudine a nu e partiala ea nu are nevoie de nimeni pentru a manifesta fericirea unui om.Singuratatea e precum o boala al carei leac e trecator,niciodata deplin,pe cand solitudinea e sanatate,armonie, implinire, intoarcere catre sine.

Persoanele solitare nu au nevoie de nimeni pentru a fi fericite,ele nu depind de nimeni deoarece sunt multumite asa cum sunt.Sensul existentei lui nu se afla in existenta altei persoane,ci in interiorul fiintei lor.Singuratatea atrage o stare de agitatie ,de disconfort pentru ca sensul dispare,el nu poate fi gasit in interior.Copii au darul de a fi solitari,de a fi fericiti cu ei insisi,de a-si fi autosuficienti.
Batranii, din contra,se simt inutili in fata celorlalti.Ei nu se bucura de prezenta lor,de existenta lor.
Solitudinea ne ajuta sa ne descoperim esenta,sa ne apropiem de noi insine si sa fim in armonie cu noi.Solitudinea inseamna cautare in interior si descoperire de sine.

  Tu esti singurul care poate alege,nimeni nu poate face in locul tau fiindca ai libertatea deplina si nu in ultimul rand,cauta sa-ti fii auto-suficient. Viata ta interioara depinde de aceste lucruri.”




miercuri, 19 martie 2014

De la femeia obisnuita la Femeia spirituala


femeia spirituala
Femeia spirituală are o misiune de pionierat, căci ea va ghida umanitatea pe o treaptă nouă. Nu se va petrece peste noapte, şi nici ca prin minune. Este nevoie ca femeia să-şi transforme propria fiinţă şi deopotrivă propriile relaţii. Iar lumea se va metamorfoza atunci când ceea ce ne defineşte şi felul cum comunicăm unii cu alţii va urca în spirala evoluţiei.

Femeile au devenit egale cu bărbaţii prin lege, dar sunt condiţionate încă de scheme străvechi care le subjugă emoţional şi le fac să intre în competiţie pentru a obţine atenţia şi protecţia bărbatului. Ele sunt învestite cu puterea de a da viaţa, ele sunt cele care pregătesc leagănul unei umanităţi mai înalte. Iar totul începe cu o conştiinţă iluminată care transcende condiţionările egoului şi din punct de vedere individual, şi colectiv.

Este un proces delicat, dificil şi palpitant. Cum pot să-l ducă la bun sfârşit femeile care deschid drumul pentru Satya Yuga (Epoca de aur sau epoca spiritualității și ordinii divine)? Grupurile spirituale şi marile tradiţii ale înţelepciunii ştiu deja răspunsul.

Ne asumăm total responsabilitatea pentru propria devenire ştiind că toţi suntem Unul, iar procesele de înflorire ale întregului Univers au aceeaşi rădăcină. FEMEIA SPIRITUALĂ  este pe deplin încredinţată că evoluţia ei mişcă osiile devenirii pentru întreaga omenire.

Credem nestrămutat în viaţă
FEMEIA SPIRITUALĂ renunţă la nevoia de control asupra a tot şi a toate. Astfel descoperă puterea iubirii din inima ei, cea în care propria sa viaţa îşi are sursa, cea care se află deopotrivă înlăuntrul său şi în întreaga Fire. Această profundă experienţă a libertăţii o descătuşează la cel mai adânc nivel şi de aceea ea poate cu uşurinţă apoi să se dezvăluie în toată puritatea,
verticalitatea sa, detaşată, independentă întru spirit.

Libere de obiceiul victimizării
FEMEIA SPIRITUALĂ recunoaşte că este co­­autor al istoriei pe această planetă, nu o victimă a epocilor. Îşi asumă întreaga responsabilitate pentru propriile înţelegeri, pentru alegerile sale trecute şi actuale.

Fără vinovăţie, acest sentiment de responsabilitate îi dă certitudinea că are puterea gigantică de a-şi crea prezentul şi de a sădi seminţele de aur ale unui viitor îndumnezeit.

Suntem emoţional-raţionale
În pofida faptului că emoţiile noastre pot fi adesea intense sau pe punctul de a ne copleşi, ne îndreptăm cu toată energia şi atenţia spre obiectivitate. Înţelegem că avem puterea de a alege dacă ne lăsăm pradă stărilor joase sau le alchimizăm perseverent.

Ne folosim această alegere din ce în ce mai mult, din ce în ce mai rodnic. Nu ne mai lăsăm prinse în capcana fricilor şi a dorinţelor. Ne maturizăm emoţional pentru a ne reunifica interior şi a putea face saltul spre maturitatea spirituală.

Pe propriile picioare, fără de şovăire
Nu ne mai adaptăm temătoare răspunsurile şi acţiunile după imaginea altora despre noi, după judecăţile lor, nu ne mai înclinăm după cum bate vântul. Cultivăm o autonomie reală, întemeiată pe discernământul spiritual şi pe aspiraţia către detaşare şi elevare a conştiinţei.

Nu ne mai atrag jocurile de tip manipulator în relaţii, ne însetăm în schimb după simplitate, francheţe şi claritate în contactul nostru cu ceilalţi.

Renunţăm să folosim sexualitatea pentru a seduce
Înţelegem când avem tendinţa să ne identificăm cu puterea uriaşă a sexualităţii noastre. Privim cu luciditate şi nu urmăm impulsul de a ne folosi farmecul erotic pentru a subjuga sau a cuceri. Alegem să  comunicăm, să cunoaştem, să iubim, să ne dăruim.

Aspirând să renunţăm la această identificare, ne explorăm erotismul de pe un nivel mai înalt, sacralizându-l, regăsind în expansiunea simţurilor şi în intensitatea lor cea îmbogăţită o materializare a dorinţei de contopire şi reunificare a sufletului.

Pe de altă parte relaţia erotică nu mai este cel mai important criteriu al valorii noastre ca femeie. Cuplul se deschide spre dimensiuni mistice şi putem clădi împreună cu fiinţa iubită comuniunea spirituală.

Puterea lucidităţii, puterea smereniei, puterea iubirii
Renunţăm la măşti şi la închipuita imagine personală, iar asta aduce o deschidere autentică, un soi de abandon care nu înseamnă vulnerabilitate emoţională, ci lipsa fricilor, impulsurilor obscure şi a motivaţiilor care determină adesea acţiunile femeilor.

Descoperim încrederea nestrămutată că puterea noastră nu stă în duritate şi lupta pentru a izbândi în competiţii imaginare, ci în claritatea sufletului, luciditate spirituală şi smerenie plină de iubire. Avem puterea să înaintăm pas cu pas, avem luciditatea să ne înţelegem menirea şi să fim deschizătoare de drumuri pentru vremurile care vor veni.

Suntem noi însene
Credem în forţa spirituală eternă din noi însene şi avem încredere în lumina şi adevărul din inimile noastre. Acţionăm cu deplină onestitate, promovăm idealuri pe care le trăim, adevăruri pe care le experimentăm, de aceea oamenii pot să se încreadă în vorbele noastre.

Aspirăm să fim constant devotate unui ţel mai înalt decât viaţa personală şi dorinţele limitate care o privesc. Ne consacrăm desăvârşirii noastre spirituale şi ne aducem contribuţia la mutaţiile pe care le are de înfăptuit întreaga omenire.

Suntem cu adevărat solidare cu toate femeile
Suntem cu adevărat iubitoare de Dumnezeu şi o recunoaştem pe Mama Divină, Eternul Feminin sau Maha Shakti în toate celelalte femei. Ne abandonăm pe deplin, trăind sentimentul de unitate cu ele. Refuzăm să ne considerăm separate şi să intrăm în competiţie cu ele. Admirăm femeile, le descoperim în complexitatea lor - fără teamă, fără ruşinare, fără culpabilitate. Creăm conexiuni autentice cu toate femeile prin încredere, onestitate, luciditate, ardoare spirituală, devoţiune şi dor de Absolut.

Păstrăm o perspectivă cu adevărat cosmică
Suntem însetate de cunoaşterea superioară pentru că ne face să trăim viața ca pe un miracol. Ştim că niciuna dintre faţetele existenţei în lume – biologică, socială, psihologică – nu înseamnă diamantul întreg. Ştim că fiecare faţetă e doar un veşmânt trecător, o şansă şi un dar care ne fac părtaşe la întreaga Creaţie. Privind astfel totul este ca și cum am privi întreaga Creație din punctul de vedere a lui Dumnezeu Tatăl.

Când o femeie obișnuită ALEGE sa aibă aspirații spirituale, ea începe să Îi acorde lui Dumnezeu primul loc în viața sa. Această perspectivă spirituală face ca în viața ei să înceapă să se manifeste minunate sincronicități și tainice miracole, care nu încetează să o fascineze și să o umple de o bucurie elevată. Aceste încântătoare surprize divine o inspiră să își amplifice și mai mult dorul de Dumnezeu - Veșnicul Îndrăgostit, pe care ea Îl regăsește în toate aspectele vieții ei, în tot și în toate. Astfel, viața ei devine un poem al iubirii divine în care El este autorul, iar ea este personajul principal.


sursa articol http://venus.org.ro

duminică, 16 martie 2014

Energia si magia parului





Din cele mai vechi timpuri, parul a fost nu doar un atu si o componenta de baza a frumusetii feminine, ci si o sursa si un indicator al nivelului de energie vitala si forta interioara a unei femei. Parul era tratat cu o atentie si o dragoste deosebita, la toate popoarele lumii. Orice femeie era invatata, din frageda copilarie, ca parul ei reprezinta o adevarata comoara. De exemplu, cu ajutorul  parului lung se atragea sporul casei, se putea vindeca un copil sau fermeca un barbat!
Energia si magia parului
Cu timpul, cunoasterea mistica despre puterera parului uman a fost aproape in intregime pierduta.

In zilele noastre nicio femeie nu-i mai daruieste barbatului iubit, o suvita din parul ei, pentru ca acesta sa o poarte in dreptul inimii, amintindu-si  de iubita, atunci cand distanta ii desparte, nu mai face pendul din inelul de casatorie atarnat de un fir de par, atunci cand vrea sa afle raspunsuri despre cei dragi si nu-si mai alege peria sau pieptenele de par, cu aceeasi grija cu care o faceau altadata, strabunicile noastre . Totusi, la nivel intuitiv, orice femeie stie si simte in adancul fiintei sale, cat de important este parul ei. Și aici nu e vorba doar de frumusete.

Firele de par sunt un fel de “antene” naturale ale organismului nostru, prin care circula energii vitale atat inspre corp, cat si dinspre el. Parul poate povesti despre noi multe – cat de bine ne simtim, in ce stare sunt organele noastre interne , cum functioneaza sistemul  hormonal – detaliu extrem de important pentru buna functionare a corpului feminin. Parul arata si nivelul nostru de feminitate, fiind o sursa de conectare la energia Universului, de tip Yin. Orice schimbare sufera parul nostru, de-a lungul timpului, aceasta  va modifica, intr-un mod subtil si nevazut, si cursul destinului nostru ca femei. De aceea, daca vrem schimbari rapide in viata noastra, un coafor profesionist si cu experienta  ne va sfatui  intotdeauna sa incepem prin a ne schimba tunsoarea, coafura sau macar culoarea parului.


A taia parul intotdeauna va avea semnificatia de a face un pas in directia unei schimbari importante in viata.
A taia parul intotdeauna va avea semnificatia de a face un pas in directia unei schimbari importante in viata. Este un fel de semnal catre Univers, ca sufletul nostru doreste o schimbare. In vechime, isi taiau parul de bunavoie, doar persoanele aflate intr-o situatie extrema de boala sau stres, urmand sfatul din Vechiul Testament de a se dezice de par , aruncand pe el tot raul, de a se curata de pacat si a renaste spiritual. De exemplu, femeile captive in razboi isi radeau capul pentru purificare, de asemenea si leprosii (Levitic 14:8).

Altfel, parul unei femei niciodata nu se tundea scurt, deoarece la nivel subtil ar fi fost echivalent cu deconectarea acesteia de la sursa de energie vitala. Din punct de vedere energetic, situatia e neschimbata si in zilele noastre. O femeie care opteaza pentru o tunsoare scurta, intr-un fel sau altul, isi afecteaza una dintre sursele de vitalitate – este important sa stim acest lucru.

Lungimea ideala a parului feminin este pana in dreptul vertebrei T10 (trebuie sa acopere sternul si omoplatii)
Pentru o femeie, un par ingrijit mai reflecta si ordinea din capul ei. De aceea, nu sunt deloc intamplatoare vechile ritualuri, prin care aceasta  isi peria, indelung si minutios, parul inainte de culcare, indepartand cu ajutorul pieptenului sau al periei, orice energie sau emotie negativa, acumulata de-a lungul zilei, relaxandu-si in acest fel trupul, mintea si sufletul. Nu mai e nevoie sa demonstrez nimanui, sper, cat de important este pentru o femeie sa atinga starea de relaxare, dupa o zi grea – indiferent daca se pregateste pentru somn, pentru meditatie si rugaciune,  sau pentru a face dragoste cu sotul ei.

Odinioara se transmitea din mama in fiica, obiceiul de a purta parul cat mai lung cu putinta. Avand grija de acesta, femeia indeplinea o asceza si toate problemele ei, eliminate prin firele de par, puteau fi astfel indepartate.
Odinioara  se transmitea din mama in fiica, obiceiul de a purta parul cat mai lung cu putinta. Avand grija de acesta, femeia indeplinea o asceza si toate problemele ei, eliminate prin firele de par, puteau fi astfel indepartate. Pe cand, taindu-si parul scurt, ea isi lasa captive toate problemele, in interior.

Hindusii considerau ca parul este lacasul energiei feminine, Shakti. De aceea nimanui nu ii era permis sa atinga parul unei femei, cu exceptia sotului si a tatalui acesteia.
Și dacii, si slavii, dar si majoritatea popoarelor nordului aveau aceleasi reguli nescrise, atunci cand venea vorba despre par. Simbolul frumusetii si al sanatatii feminine era reprezentat de cosita lunga, stralucitoare, impletita in trei, de grosimea incheieturii.
Femeile maritate erau invatate, ca toata energia si bunastarea caminului este depozitata in parul lor. Nu intamplator, in timpul invaziilor, barbarii cautau sa o captureze mai intai pe sotia conducatorului advers si sa-i taie parul, intr-un ritual menit sa-l sece de puteri pe sotul ei, ba char si intreaga cetate sau tinut pe care acesta, impreuna cu consoarta, le stapanea.
Tot traditia de mii de ani, la mai multe popoare ale lumii, cere ca fetitele sa poarte de mici parul impletit intr-o singura coada, din 3 suvite, ceea ce semnifica  unirea trupului, mintii si a spiritului, intr-un tot intreg. Cosita urma linia coloanei vertebrale, considerandu-se ca toate puterile Ceresti benefice, coborate prin parul copilei se transfera catre coloana, umpland  corpul, mintea si spiritul acesteia de o energie vitala de origine divina,  pregatind-o pentru viitoarea ei  misiune de sotie si mama.
Inainte de maritis, parul fetei se despletea si se reimpletea in doua cosite. Una era pentru a ramane conectata la puterea si glasul lui Dumnezeu si a neamului propriu, cealalta – pentru a auzi vocea neamului celui ursit,  impartind soarta cu el, sustinandu-l din punct de vedere energetic. In timpul sarcinii, Femeia acumula prin par  forte suplimentare – de data asta nu pentru sot, ci pentru ea si viitorul copil.
Cu atat mai drastica era interdictia de a scurta parul in timpul graviditatii – pentru a nu-l priva de sustinere energetica, pe copilul inca nenascut.
Parul femeilor maritate, spre deosebire de cel al fetelor tinere, era intotdeauna acoperit – pentru ca puterea lui sa fie canalizata doar catre familie, dar si pentru a nu aduce in casa invidia straina, rautatea si alte energii negative, din exterior. Foarte rar o femeie se incumeta sa poarte parul despletit, intr-un loc public, deoarece se considera ca o astfel e risipire a energiei  personale nu poate ramane fara consecinte. Majoritatea femeilor erau foarte atente la acest aspect – si anume, de a-si pastra la nivel optim, incarcatura energetica, specific feminina.

Mai mult decat atat, purtatul parului la vedere era o considerat o declaratie nerostita a femeii, de disponibilitate sexuala. Pentru o femeie maritata era o mare rusine sa fie vazuta in public cu parul descoperit si despletit, putand fi catalogata drept usuratica. Doar in fata sotului  femeia isi desfacea parul, permitandu-i acestuia sa se conecteze la sursa ei tainica de energie si feminitate. In restul timpului, parul era strans in coc sau impletit.

La fel cum misiunea dintotdeauna a barbatului este  de a-si proteja familia de orice agresiune fizica exterioara – tot asa misiunea spirituala a femeii (aflata in sfera ocultului, neputand  fi vazuta cu ochiul liber sau pipaita cu mainile) – este dintotdeauna de a proteja casa si pe cei dragi, de orice agresiune energetica, de priviri nedorite si ostile, de orice necazuri, intrate accidental sau intentionat in caminul conjugal.

Mai exista o categorie speciala de femei, care puteau purta parul despletit, fara sa fie judecate pentru asta –acestea erau dansatoarele ritualice, preotesele, heterele – pe scurt, femeile cu initieri si functii speciale, care isi foloseau podoaba capilara ca pe un instrument de lucru si de influenta a persoanelor sau evenimentelor, lor insa nefiindu-le permis sa aiba o familie. Dar ele cunosteau si ritualuri speciale de curatare, dupa ce apareau in fata multimilor cu parul lasat liber. Preotesele din templele  Afroditei purtau de asemenea, parul foarte lung. Se considera ca acesta le ajuta sa nu se epuizeze din punct de vedere energetic, in timpul apropierii fizice de un barbat, restabilindu-le rapid echilibrul interior.

O alta categorie de femei care purtau parul lung si despletit era cea a vrajitoarelor si doftoroaielor (vindecatoarele) Motivul era conectarea cat mai puternica la energiile stihiilor (elementali), cu care acestea lucrau. La inceputul oricarui ritual de invocare, acestea se roteau indelung, cu bratele ridicate in sus, cu parul despletit, formand astfel un vortex energetic, prin care se puteau conecta la fortele Naturii.

Bineinteles ca multe dintre femeile contemporane, vesnic grabite si avand cu totul alte valori si etaloane decat stra-strabunicile lor, vor considera majoritatea obiceiurilor mai sus mentionate, drept simple superstitii, depasite si inutile .


“I have magic hair that glows when I sing!”

Totusi, nu va grabiti cu concluziile. Daca simtiti ca sufletul va rezoneaza macar cu o mica parte din cele citite, incercati, macar pentru o perioada limitata de timp, in calitate  de experiment,  sa tineti cont de cateva sugestii (va asigur ca nu veti regreta!) :

– Nu va tundeti niciodata inaintea unor evenimente importante din viata voastra, pentru a nu modifica cursul lor;

– Monitorizati, in permanenta, starea parului vostru, alocand timp macar o data pe zi, de preferat seara, unei perieri  temeinice, fara graba. In timpul pieptanatului puteti si chiar trebuie sa rostiti mental afirmatii pozitive cu privire la viitor, sau va puteti ruga.

– Din timp in timp, prindeti-va parul in coada sau impletiti-l, macar in zilele cand aveti nevoie de energie suplimentara. Este foarte util sa va prindeti sau sa va acoperiti parul, atunci cand mergeti in locuri aglomerate si incarcate negativ din punct de vedere energetic – in piete, in mari centre comerciale, dar mai ales la spital sau la cimitir.

– Se considera ca parul strans intr-un coc „jos” dezvolta  doua virtuti  importante pentru o femeie – smerenia si ascultarea. O „coada de cal” sau un coc prinse in crestet ii confera rezistenta fizica si psihica, sporindu-i puterile.

– Atunci cand parul cade, este foarte important si chiar necesar sa lucram cu Neamul, cu arborele genealogic, constientizand problemele si blocajele pe acest subiect. Pentru ca una dintre functiile subtile ale parului este sa ne hraneasca si cu energiile neamului. Pentru o femeie, caderea parului indica de cele mai multe ori probleme nerezolvate cu barbatii din neam – cu fratii, fiii,bunicii,sotul  sau cu tatal.

– Sa va purtati cu parul vostru si sa-l ingrijiti, ca si cum acesta ar fi un Dar nepretuit, ce v-a fost transmis de catre stramosi si care trebuie pastrat si transmis intact mai departe.

– Sa tineti minte ca regenerandu-va parul si protejandu-l permanent,  atrageti sporul si abundenta in casele voastre.

– Daca aveti in permanenta un tonus vital scazut si va simtiti stoarse de vlaga, lasati-va  parul sa creasca!

– Daca vreti sa va dezvoltati intuitia – lasati-va parul sa creasca!

– Daca vreti sa aflati raspuns la o intrebare, legata de casa sau de cei dragi, sau sa primiti un semn, formulati intrebarea in timp ce va pieptanati, impletiti parul in cosita si mergeti la culcare. Dimineata despletiti-l si mergeti sa va faceti treburile zilnice. Raspunsul va veni.

–  Și cel mai important lucru: nu uitati ca, printr-o simpla fluturare a minunatelor voastre plete, puteti sadi in sufletul cuiva, Iubirea!
 Sursa articol : http://cufarulmonicai.wordpress.com/2014/01/25/energia-si-magia-parului/s

Arta de a fi o Lady

De la rădăcinile sale în nobilimea britanică, ca echivalent feminin al Majestății, termenul de doamnă,  poartă o conotație de eleganță și clasă. Dacă doriți să fiți numită drept doamnă, cheia este de a amesteca idealurile tradiționale feminine cu realitatea modernă.
Nu orice femeie elegantă, impecabil accesorizată și implantată în nucleul high-society-ului în care traiește, este o lady.
De multe ori titlul de Lady vine la pachet cu o vârstă considerabilă, deși multe femei tinere l-ar merita. O bună parte din atingerea acestui apogeu al feminității se construiește în copilărie, printr-o temeinică educație, abundență în metode tradiționale și condimentată cu un adorabil old-fashioned fel de a te purta, de a reacționa, de a trăi în comunitate și de a te afișa în societate. Desigur, o Lady va evolua mereu, va face toate ajustările necesare pe parcurs și va învăța din toate greșelile pe care le va fi făcut.
O Lady e o femeie care gândește înainte să vorbească, în absolut orice context. Ea nu comentează greșelile altora, nu jignește și nu bârfește, nu întrerupe discuții și nu este răutăcioasă.
O Lady zâmbește mult și utilizează foarte des cele două formule magice „vă rog” și „mulțumesc”. Tot ea nu trebuie să întârzie la nici o întâlnire, dar dacă totuși are acest ghinion, are cel mai delicat fel de a se scuza, fără explicații obositoare și inutile.

Așa după cum se știe pe de rost că o pereche de gene false te scoate din competiția eleganței, știe să nu fie falsă și mincinoasă în nicio împrejurare socială sau chiar personală. Ea își închide mereu telefonul la restaurant, la spectacole sau în instituțiile publice, nu-și mănancă sandwich-ul la volan și nici nu iese din casă, fie și până la colțul străzii, nearanjată minimal și în perfect acord cu poziția soarelui la ora respectivă.
O lady nu spune sau participă la glume de prost gust; dacă în prezența ei cineva începe să spună una, o lady se va scuza politicos și va părăsi adunarea. O lady nu face niciodată complimente cuiva aflat într-un grup, ci așteaptă momentul de tête-à-tête pentru a fi sigură că nu a făcut pe nimeni să se simtă lezat.
Ea știe să trimită flori sau o simplă scrisoare de mulțumire, căci cantărește cel mai bine situațiile în care aceste maniere sunt apreciate. O Lady știe să nu ceară sfaturi profesionale unui avocat, unui medic sau oricărui alt specialist, decât în cadrul unei programări corecte și ulterior plătite. Ea nu este disperată niciodată să întâlnească un bărbat, ci știe cel mai bine să strălucească în lumina unei curți frumos și elegant amenajate.
O lady se îmbracă adecvat! Nu este necesar să se îmbrace într-un costum sau o rochie, dar hainele ei vor trebui să fie mereu curate, călcate și frumos asortate. Fără pantaloni extrem de scurți! Toate hainele trebuie să i se potrivească, nici prea largi, dar nici prea stâmte. Poartă întotdeauna lenjerie de corp și un sutien. O doamnă se va îmbrăca pentru tipul corpului ei și nu pentru a obține avantaje folosind atributele ei fizice. Nu “ieftiniți”, aspectul cu multiple piercing-uri sau tatuaje!

Ea știe cel mai bine când să bea cu paiul și ce băutură să aleagă la bar, la restaurant sau la o petrecere privată. Dacă ține o dietă, nu vorbește despre asta în timpul mesei și nici nu merge la sală cu alt motiv decât acela de a fi în formă și de a-și face programul regulat de sport. Ea își anunță vecinii când are un numar mai mare de invitați, pentru a fi sigură că parcarea mai multor mașini și eventualul zgomot nu vor de­ranja.
Ea are întotdeauna cărți de vizită profesionale la ea, dar nu le împarte la nunți și botezuri, ci doar când e neapărat necesar, la solici­tarea cuiva bine intenționat. Nu se trezește vorbind despre business-ul sau munca ei la un party și evită grupurile unde conversația e orientată doar spre bârfă. Nu deranjează partenerii de călătorie în nici un mijloc de transport în comun și știe să se îmbrace adecvat în avion, în tren sau pe un iaht.
Dacă se întâmplă să fie șefă, o Lady nu e o dictatoare, ci o conducătoare, un lider bine informat și organizat. În casa ei nu e niciodată dezordine sau mizerie, deși nu e fericită de nicio vizită neanun­țată (căci nici ea nu merge nicăieri neinvitată).

O Lady are grijă de sănătatea ei și-și programează regulat vizite la dentist, ginecolog sau medicul personal. Nu se plânge niciodată în public de problemele ei de sănătate și nici nu dă sfaturi aiuristice celor care au nevoie, câtă vreme nu e domeniul ei de activitate. Minunata Lady nu se îmbată niciodată și nici nu fumeaza pe stradă sau în locuri unde acest lucru e strict interzis.
Și așa minunată cum e ea, are dreptul, ba chiar capacitatea, de a face greșeli, de a gafa, dar într-o proporție mult mai mică decât restul femeilor. Și stăpânește mult mai bine arta de a-și corecta și amenda propriile greșeli.
A fi o Lady nu e o meserie, dar e oricând o garanție pentru accesul în lumi mult mai interesante și la creiere mult mai evoluate. Lumea e plină de țațe, pițipoance, femei-bărbat, femei pierdute de ele însele, așa încât prezența unei Lady (chiar în tine însăți) e ca șerbetul servit la mijlocul unei mese elegante: nu e tocmai desertul, căci urmează partea cea mai grea a mesei, dar e atât de reconfortant și atât de bine­venit întru întâmpinarea oricărei alte încercări ce va urma…
Sursă foto http://www.pinterest.com

Sursa articol : http://thegoodmanners.wordpress.com

marți, 11 martie 2014

Accepta-te asa cum esti si frica de intimitate va disparea


frica de intimitateToată lumea se teme de intimitate. E altceva dacă eşti conştient de asta sau nu. Intimitatea înseamnă să te expui în faţa unui străin. Noi suntem toţi nişte străini, nimeni nu cunoaşte pe nimeni.  Suntem străini chiar şi faţă de noi înşine,  pentru că nu ştim cine suntem. Intimitatea te aduce aproape de un străin. Trebuie să renunţi la toate protecţiile tale, numai atunci este intimitatea posibilă. Şi frica este că dacă renunţi la toate protecţiile, la toate măştile, cine ştie ce va face străinul cu tine? Noi toţi ascundem o mie şi unul de lucruri – nu numai de ceilalţi, ci şi de noi înşine,  pentru că am fost crescuţi de o umanitate bolnavă, cu tot felul de reprimări, inhibiţii, tabu-uri. Şi teama este că alături de un străin, şi nu contează, poate că ai trăit cu acea persoană treizeci, patruzeci de ani; starea de înstrăinare nu dispare niciodată, simţi că e mai sigur să păstrezi o mică protecţie, o mică distanţă, pentru că cineva poate profita de slăbiciunile tale, de neajunsurile tale, de vulnerabilităţile tale.

Toată lumea se teme de intimitate. Problema devine mai complicată pentru că fiecare doreşte intimitate. Fiecare doreşte intimitate pentru că altfel eşti singur în acest univers, fără un prieten, fără un iubit/iubită, fără cineva în care să poţi avea încredere, fără cineva în faţa căruia să-ţi poţi deschide toate rănile.  Şi rănile nu se pot vindeca decât dacă sunt deschise. Cu cât le ascunzi mai mult, cu atât mai periculoase devin[...] Intimitatea este o nevoie esenţială, pe de o parte, deci toată lumea tânjeşte după ea. Dar noi vrem ca cealaltă persoană să fie intimă, pentru ca ea să renunţe la protecţii, să devină vulnerabilă, să-şi deschidă toate rănile, să renunţe la toate măştile şi la falsa personalitate, să stea gol, aşa cum este. Iar pe de altă parte, fiecare se teme de intimitate, cu persoana cu care vrei să fii intim, nu renunţi la protecţiile tale. Acesta este unul dintre conflictele dintre prieteni, dintre iubiţi: nimeni nu vrea să renunţe la protecţiile sale şi nimeni nu vrea să vină total gol şi sincer, deschis, şi ambii au nevoie de intimitate.

Până când nu renunţi la toate reprimările tale, la inhibiţiile tale, nu vei fi niciodată capabil să fii intim cu cineva. Şi va trebui să iei iniţiativa. Dar dacă nu ai reprimări, inhibiţii, nu ai nici răni. Dacă ai trăit o viaţă simplă, naturală, nu va fi nici un fel de teamă de intimitate, ci o imensă bucurie a două flăcări ce vin atât de aproape încât aproape că devin una. Şi întâlnirea este extraordinar de încântătoare, de satisfăcătoare, de împlinitoare.

Dar înainte de a putea să atentezi la intimitate, trebuie să-ţi cureţi casa complet. Numai un om al meditaţiei poate permite ca intimitatea să se întâmple. El nu are nimic de ascuns. Tot ceea ce îi crea teamă pentru că cineva le putea afla, le-a aruncat el însuşi.  El are doar o tăcere şi o inimă iubitoare. Trebuie să te accepţi în totalitatea ta, dacă nu poţi să te accepţi în totalitatea ta, atunci cum poţi să te aştepţi ca altcineva să te accepte? Şi ai fost condamnat de toată lumea, şi ai învăţat un singur lucru: condamnarea de sine. Continui să o ascunzi. Nu este ceva frumos pe care să-l arăţi celorlalţi, ştii că lucruri urâte sunt ascunse în interiorul tău; ştii că lucruri rele sunt ascunse în tine …

Una din nevoile tale de bază este să fii dorit. Dar nimeni nu vrea să accepte asta. Trăim cu atâtea pretenţii, cu atâtea ipocrizii, acesta este motivul pentru care intimitatea creează frică. Tu nu eşti ceea ce pari a fi. Aparenţa ta e falsă. Poţi să pari a fi un sfânt, dar adânc în interior eşti încă o fiinţă umană slabă, cu toate dorinţele şi aspiraţiile aferente. Primul pas este să te accepţi în totalitatea ta, în ciuda tuturor tradiţiilor voastre, care au dus întreaga umanitate la nebunie.

Odată ce te-ai acceptat aşa cum eşti, frica de intimitate va dispărea. Eşti exact ca un copil mic, complet inocent. Te poţi deschide, pentru că în interior nu eşti plin de reprimările urâte care au devenit perversiuni. Poţi să spui tot ceea ce simţi, în mod autentic şi sincer. Şi dacă eşti pregătit să fii intim, vei încuraja cealaltă persoană să fie şi ea intimă. Deschiderea ta va ajuta cealaltă persoană să fie şi ea deschisă faţă de tine. Simplitatea ta nepretenţioasă va permite ca şi celălalt să se bucure de simplitate, de inocenţă, de încredere, iubire, deschidere.

Tu eşti încătuşat de concepte stupide, şi teama este că dacă devii foarte intim cu cineva, el va deveni conştient de asta. Dar noi suntem fiinţe fragile, cele mai fragile din întreaga existenţă. Această slăbiciune nu este ceva de condamnat, este cea mai înaltă expresie a conştiinţei. O floare de trandafir va fi fragilă; nu este o piatră. Şi nu trebuie să te simţi prost în legătură cu asta, că eşti un trandafir, nu o piatră. Numai când două persoane pot deveni intime, ele nu mai sunt străine una faţă de alta. Şi este o experienţă minunată, să descoperi că nu doar tu eşti plin de slăbiciuni, ci şi celălalt…poate că toată lumea e plină de slăbiciuni.
Iubeşti pe cineva şi îi promiţi că ”Te voi iubi toată viaţa.” Şi ştii foarte bine că nu poţi să fii sigur nici măcar de ziua de mâine, oferi o falsă promisiune. Tot ce poţi spune este: ”Sunt îndrăgostit de tine în acest moment şi îţi voi oferi totalitatea mea. Dar despre următorul moment, nu ştiu nimic. Cum aş putea să promit? Trebuie să mă ierţi.” Dar iubiţii promit tot felul de lucruri pe care nu le pot îndeplini. 

Atunci apare frustrarea, atunci distanţa devine tot mai mare, apoi lupta, conflictul, războiul, şi o viaţă care ar fi trebuit să devină tot mai fericită, devine doar o nefericire lungă, extinsă.
[…]Toate imperativele îmbolnăvesc mintea umană. Oamenii ar trebui să fie învăţaţi frumuseţea a ceea ce este, splendoarea extraordinară a naturii. Dacă eşti închis, în permanenţă în defensivă, mereu îngrijorat că cineva ar putea veni să-ţi cunoască gândurile, visele, perversiunile, trăieşti în iad. Iadul este în interiorul tău, şi la fel este şi paradisul. Ele nu sunt locuri geografice. Ele sunt locuri spirituale.

Când mintea e tăcută şi inima cântă… Vei fi pregătit, fără nici un fel de teamă, ci cu o mare bucurie, să fii intim. Şi fără intimitate, eşti singur aici printre străini. Cu intimitate eşti înconjurat de prieteni, de oameni care te iubesc. Intimitatea este o mare experienţă. Nu ar trebui ratată. Dar înainte de a putea deveni lipsit de teama de intimitate, trebuie să fii complet curat.[…] Trăieşte o viaţă de pace, tăcere, iubire, cântec şi dans. Şi vei transforma… oriunde ai fi, locul va deveni un paradis.
 Osho – Intimitatea, încrederea în sine şi în celălalt
 sursa articol http://drumuricatretine.wordpress.com